Criticul de artă Dan Hăulică a murit, duminică, la Spitalul Elias din Capitală. Acesta avea 82 de ani şi suferea de cancer.
Dan Hăulică era internat cu o maladie neoplazică într-un stadiu avansat, asociată cu o boală cardiacă gravă, potrivit Mediafax.
După studii liceale și universitare — Facultatea de Litere—, în orașul natal, a continuat cu studii de Istoria artei la București.
A fost conferențiar, apoi profesor la Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” din București; redactor din 1963 la revista ”Secolul 20” (redactor-șef din 1971), marea sa realizare.
Unul dintre cei mai activi mesageri ai culturii românești peste hotare, Dan Hăulică a semnat lucrări, eseuri literare sau plastice, adunate în volume ca ”Critică și cultură” (1967), ”Geografii spirituale” (1973), ”Nostalgia sintezei” (1984), ”Dimensiuni ale artei moderne” (1992); monografii consacrate marilor artiști ai lumii sau artiștilor români, ca ”Peintres roumains” (I-II, 1963-1965), ”Brâncuși ou l’anonymat du genie” (1967), ”Picasso — Celebration du centenaire d’une naissance” (1982). De asemenea, este autorul unor scenarii de film despre Ștefan Luchian, Henri Catargi, Viorel Mărginean.
A fost distins de-a lungul anilor cu numeroase premii: Premiul pentru critică de artă (1966), Premiul criticii al Uniunii Scriitorilor (1974, 1984), Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici și Premiul pentru calitatea comentariilor la filmele de artă (1975), Premiul ”Camera” (Londra, 1978); medalia de aur ”Tre Oci” (Veneția, 1982) ș.a.
Dan Hăulică a fost un eseist literar, critic de artă român, membru corespondent al Academiei Române în 1993, fost redactor-şef pentru o lungă perioadă de timp al revistei Secolul 20.
Totodată, Dan Hăulică a fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA), ales în 1981, şi preşedinte de onoare al aceleiaşi asociaţii.
În anii ’90, criticul Dan Hăulică a fost ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO.
Recent Comments