ARHITECTURA nr.2/2014 : Cercetare în arhitectură
Există o întrebare care se pune uneori în legătură cu lucrările de cercetare în domeniul arhitecturii, multe fără legătură evidentă cu practica arhitecturală curentă: la ce folosesc până la urmă, fac ele mediul nostru construit, real, să fie mai bun? Întrebarea e firească. Însă nu inocentă: ea implică și bănuiala că o bună parte din această producție ar fi irelevantă pentru ceea ce considerăm în mod curent ca „arhitectură”. Într-adevăr, se publică tot mai multe articole de cercetare, iar a le pretinde un rost în profesiune este perfect legitim. Dar pusă așa, în legătură cu utilitatea lor în practica curentă, întrebarea trădează totuși o așteptare greșită. Dacă există destulă irelevanță în ceea ce se publică, e pentru că formele de publicare au o putere de filtrare limitată; în fond, și arhitectura construită este departe de a fi selectată și epurată. Dar criteriul diferențierii între calitate și insignifianță nu este nicidecum dacă cercetarea servește sau nu arhitecților imediat în proiectarea de zi cu zi, ci dacă aduce sau nu ceva nou și interesant pentru lărgirea cunoașterii în domeniu. Rolul ei în arhitectură, oricât ar intriga acest fapt, nu este creșterea calității practicii. Rolul cercetării este creșterea calității cunoașterii. (Dana Vais, De la domeniu la disciplina: cercetare in arhitectura)
Din sumar: Struțocămilă sau oportunitate reală de cercetare? / Ana Maria Zahariade; Valoarea cercetării prin proiectare la Academia de Arhitectură / Phoebe Crisman; Acțiunile și tacticile unui birou transgresiv / aaa – atelier d’architecture autogérée; Cercetarea intuitivă / studioBASAR; Cercetarea computațională avansată / Interviu cu Neil Leach.
Detalii: www.arhitectura-1906.ro
Recent Comments