Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Arte Decorative Bucureşti vă aşteaptă la
“SALONUL STICLEI 2014”
Expoziţia va fi deschisă în perioada 14 – 25 mai 2014, la Galeria Simeza din Bucureşti.
Participă artişti sticlari din capitală şi din ţară.
Vernisajul va avea loc în data de 14 mai, ora 18.00
Salonul sticlei 2014, o deziluzie
Galeria UAP de pe Bd. Magheru, una din ultimele sali in care artistii plastici romani inca isi mai pot expune creatiile, adaposteste de cateva zile “Salonul sticlei – 2014”. Multe a mai vazut excelenta galerie SIMEZA de-a lungul anilor, dar cred ca o incropeala, precum acest salon al sticlei, nu a mai gazduit. Dar oare ce motive m-au facut sa fiu atat de categoric si atat de rau in aprecieri ?
Mai intai am constatat ca nu a fost editat niciun catalog, nici macar o lista simpla dactilografiata cuprinzand artistii expozanti si creatiile lor. Inteleg ca asociatiile profesionale sunt lipsite de resurse si ca nici membrii lor nu o duc mai bine, dar chiar asa ? Afis nu, catalog nu, un scurt text de prezentare a celor 20-30 de lucrari expuse, nu.
Oare cum isi proiecteaza artistii plastici, sticlari sau nu, iesirea din acest marasm, cum isi construiesc ei propriul viitor? Pentru ca trebuie observat ca pe piata artelor decorative, a artelor plastice in general, se manifesta o saracie ingrijoratoare. Atat in planul creatiilor, al gradului de innorie a mijloacelor artistice, cat si, ca o consecinta directa, a nivelul de trai al plasticienilor. Mai trebuie observat ca, mai ales pentru domeniul artelor sticlei, metalului si ceramicii, baza materiala este foarte importanta. Arderea lucrarilor in cuptoarele, din ce in ce mai scumpe, mai putine si alimentate cu gaze naturale tot mai scumpe, determina si ele aceasta saracie umilitoare. Din nefericire, peste o baza materiala precara se suprapune si o totala lipsa de organizare, o plictiseala generala. In acest sens, un exemplu elocvent il constituie chiar acest ‘Salon al sticlei – 2014’.
Dar sa revin la expozitia de la Simeza. Curatorul nu a reusit decat sa modifice in pripa, anul de pe afisul de acum doi ani si sa-l distribuie catorva bloguri, in timp ce artistii expozanti par sa fi fost selectati din ceea ce domnul Lucian Butucariu a avut, probabil, la indemana. Si din aceste motive, vizitatorii galeriei Simeza intra, vad, cauta si nu gasesc. Nu gasesc nu numai nume asteptate precum Ioan Nemtoi (de multa vreme absent de la astfel de manifestari colective) sau Mihai Ţopescu, dar nici motivul pentru care simpatica si talentata artista decorativa Cristina Iliescu a expus o lucrare ce nu are absolut nicio legatura cu sticla. Siragul acela de margele, legat pe o lucrare mai veche (“Taranca la camp”), nu este suficient ca sa umple spatiul si, cu atat mai putin sa se puna, artistic vorbind, in valoare. Nu este vina artistei ci, mai degraba, a curatorului, a UAP si, in ultima instanta a celorlalti artisti sticlari.
In rest, trebuie semnalata prezenta catorva lucrari frumoase apartinand artistilor Alexandru Ghildus, Dan Popovici (“Coaja”), Lucian Butucariu (“Fructul pasiunii” si “Portret”) sau Vladimir Cioroiu (“Poarta”). Alaturi de lucrari, mai noi sau mai vechi, mai reusite sau mai putin reusite, sunt expuse si lucrari ce tin, mai degraba, de mestesug decat de arta propiu-zisa. Nu este nimic reprobabil dar e mult prea putin pentru pretentiile unei manifestari anuale ce ar trebui sa arate publicului vizitator nu numai saltul inregistrat de artistii plastici, in perioada scursa de la precedentul ‘Salon al sticlei’ , ci sa-l mai si convinga, ca eventual sa cumpere una sau mai multe din creatiile lor. Caci, pana la urma, arta este validata nu atat de criticile aparute prin ziare sau pe bloguri ci, mai ales pe piata, pe piata de arta. Obiectul de arta, creatiile artistilor, se comporta, vrand-nevrand, ca o marfa. Ceea ce ne conduce la concluzia ca rostul oricarei opere de arta este ca ea sa se vanda, sa ajunga din mainile talentate ale artistilor in casele colectionarilor, ale iubitorilor de arta, in institutii publice sau muzeale.
P.P. 20 mai 2014