curatori: Cristina Bolborea, Monika Pădureț, Aniela Ovadiuc
expun: Arina Ailincăi, Iulius Badiu, Cristina Bolborea, Diana Butucariu, Emil Cassian Dumitraș, Emilia Chirilă, Cătălin Cioancă, Eugen Cioancă, Ionel Cojocariu, Gherghina Costea, Georgiana Cozma, Ileana Danci, Cristian Dobrescu, Angela Grădinariu, Lucia Lobonț, Lucia Maftei, Eugenia Manea, Nicolae Moldovan, Aniela Ovadiuc, Monika Pădureț, Cristina Popescu Russu, Ilie Rusu, Irina Silivestru, Doina Stici, Simona Tănăsescu, Leontin Țibacov, Titu Toncian, Victor Triaire, Vera Ungureanu, Iulian Vîrtopeanu, Gavril Zmicală
expoziția este deschisă începând cu data de 20 noiembrie
vernisaj: vineri, 22 noiembrie, ora 18
foto Lucian Muntean
La prima vedere, această expoziţie este o încălcare a graniţelor, o invazie sau, în cel mai bun caz, o nepotrivire. Ceramiştii fac ceramică, sculptorii – sculptură, iar „Ana (face sau) are mere”, pentru că aşa scrie la Abecedar. Lucrurile trebuie să stea, potrivit judecăţii comune, şi atunci când este vorba despre artă, în poziţiile care le-au fost distribuite prin programul de sală. De ce s-ar avânta ceramiştii să deseneze? Pentru că „desenul este probitatea artei” (apud Ingres)? Pentru că desenul îndeamnă la smerenie şi la „ascultare”, în sens monahal? (Dar când au fost artiştii ascultători?) Pentru că desenul este o formă de verificare rapidă a ceea ce, în înţeles uzual, se cheamă talent, deci o formă prescurtată de validare?
Probabil că aceste răspunsuri-întrebări sunt doar un desen a ceea ce această expoziţie este de fapt. Aşa cum, îndărătul fiecărui bărbat de succes există o femeie inteligentă, tot aşa, în spatele fiecărui obiect tridimensional se află un desen (2D). El este piatra de temelie a tuturor exerciţiilor plastice posibile şi garanţia de onorabilitate spirituală a oricărei isprăvi artistice în patru, cinci sau mai multe dimensiuni. În momentul în care vrei să cucereşti lumea (Lumea Nouă, precum Columb), trebuie fie să ai un strop de nebunie, fie să desenezi, pe un plani-glob, traseul călătoriei tale. Sau, când eşti Noe, şi vrei să atingi uscatul după Potop, să dai drumul unei păsări care să se aşeze, care să nu se mai întoarcă. Desenul este o formă de certitudine a artistului, sub formă de ancoră zburătoare. – Cristina Bolborea
galeriagalateea.blogspot.ro, Calea Victoriei, nr 132, București
Program: luni:11-19, marți-vineri: 12-20
Expozitia Desenul, o părere, o pasăre gazduită de galeria Galateea, este o manifestare expozitionala ce cuprinde desene ale unor artisti cunoscuti mai degraba ca ceramisti. Si, asa cum una dintre cele trei curatoare (de ce trei?) explică, poate puţin prea didactic: desenul reprezintă “piatra de temelie a tuturor exerciţiilor plastice posibile si garanţia de onorabilitate spirituală a oricarei ispravi artistice … “.
Pornind de la aceasta premiza, citită dinainte pe Internet, am intrat in mica sala de expozitie. Am raspuns astfel si invitatiei unei elegante lucrari grafice pe carton cu o siluetă feminina usor identificabila si care-i da trecatorului impresia ca este invitat, cu multa gratie, sa viziteze creatiile expuse in galerie. Foarte originala idee ! Ca urmare, am inteles, am intrat si mi-a placut. O lume de idei si visuri ce exprima aspiratiile artistilor, mai tineri sau mai putin tineri. O expozitie colectivă cu adevărat intersantă, alcatuită cu gust si condusa de ideea potrivit careia desenul in arta plastica este ceea ce schema logica reprezinta pentru informaticienii/ciberneticieni. Adica ceva fara de care creatia adevarata, in cazul de fata cea artistica, nu ar fi posibila. Ar fi interesant, pentru organizatoare, daca, pornind de la aceasta idee, ar prezenta in viitor o alta expozitie cuprinzand drumul ideilor artistice de la desen la opera artistica propriu-zisa, de la schiţă la ceramica arsă in cuptor.
Merita sa vizitati mica sala de pe Calea Victoriei. Grabiti-va insa caci nu mai e deschisa decat pana pe 20 decembrie. Daca exponatele vă vor convinge, poate că veti achizitiona si un cadou frumos pentru Craciun.
Sărbatori fericite !
I.P.P.
Bucuresti, 9 decembrie 2013