Arhitectura este o „artă a spațiului”, ea rezidă în relații. Substanța arhitecturii pendulează între materia primă de modelat și cadrul natural în care survine sau se instalează. Esența arhitecturii pleacă de la regulile specifice de compunere și constă în legăturile pe care le propune, le afirmă și le induce unui peisaj cu mult mai amplu, creat de intervenția arhitecturală însăși.
Arhitectura ca peisaj se bazează pe asumpțiunea că spațiul arhitectural poate fi înțeles ca o manifestare a imaginii mentale a mediului construit. Imaginea mentală în acest sens este o alcătuire, o reprezentare, un construct, dar mai ales o invenție.
Peisajul este un depozitar relevant pentru arhitectură şi urbanism deoarece el conține, reprezintă și in-formează un model de proces. Peisajul nu poate fi proiectat şi controlat în aceeaşi măsură ca arhitectura; există grade variabile de artificialitate, dar supunerea peisajului-spațiu de către arhitectura-obiect este una tipică modernității. Ne întrebăm dacă astăzi relația arhitectură-peisaj nu este, mai degrabă, una de întrepătrundere și cuprindere. De aceea revista ARHITECTURA propune dosarul tematic PEISAJ.
(Françoise Pamfil)
Numărul 5 ARHITECTURA, având ca tema PEISAJ, va fi disponibil în librării după 15 noiembrie 2013.
Recent Comments