InnerSound si Modernism prezinta cate un mini-interviu cu artistii participanti la concursul de fotografie “Mistere contemporane”, expus in cadrul Festivalului InnerSound 2013, la Fundatia Löwendal Bucuresti.

Cornel Brad

Nascut in 1974 in Bucuresti, Romania, a inceput sa fotografieze serios in prima decada a acestui mileniu, fiind atras de contemporani si dorind sa lase urme vizuale in urma intilnirilor cu acestia. Profesional are experiente in domeniul comertului cu carti, managementului editorial, este ulterior consultant in domeniul agricol si cel al protectiei mediului. Din toate experientele personale a invatat sa vada lumina, timpul, texturile, culorile oamenilor si ale locurilor unde a respirat si sa le retina si prin diferite tehnici si abordari fotografice.

A urmat cursurile Scolii de Poetica Fotografica Francisc Mraz promotia 2010 si grupuri de lucru coordonate de Cosmin Bumbut in perioada anilor 2011 si 2012.

Expozitii personale: “101 portrete fotografice – Scoala de la Bunesti”- Carturesti –Verona 2010. Expozitii de grup in Romania, Portugalia, Croatia.

Fotografiile sale au fost publicate in Adevarul, Aspen Idea – SUA, Decat O Revista, Igloo, Observator Cultural, La Terasse- Franta si AgriPlus. unele fotografii se afla in colectii particulare sau sunt doar pe pereti particulari din Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Marea Britanie, Italia, Romania, Rusia si SUA.

A expus fotografii in cadrul expozitiilor organizate in cadrul Festivalului InnerSound in anii 2012 si 2013.

Site personal: www.cornelbrad.com
1. Ce inseamna pentru tine a fotografia?
Fotografia e un cumul de lumina, culoare, forma, timp, intilnite acolo unde ma aflu. Imi place sa fie timp trecut invaluit in viitor cu melancolie, prezent pasional fara detalii tehnice si viitor prin asteptari personale. Deseori fotografia e muzica, are sunete si cadenta aparatului si ritmurile celor vizati. Cu siguranta fotografiatul e o forma de conectare definitiva a mea la ceea ce inregistrez pe pelicula sau senzor digital, cu buna stiinta ca fragilitatea acestor captatoare poate deveni ceva important pentru mine, pentru cel din fata mea, sau cel care cindva va privi imaginea asta. Nu stiu in ce ordine e important si pentru cine, dar sper atunci cind declansez sa fie cumva important. E dragoste si pasiune de captat si de redat. Poate fi refugiu, poate fi podium, cum poate fi intima si foarte foarte publica, mult prea publica. E un concret transformat in vis in egala masura in care e un fel de vis care invaluie realitatea mea. Asa ca a fotografia imi pare o continua alegere care trece de simpla privire prin vizor si apasarea declansatorului. E o stare care ma invaluie si poarta in situatiile in care aleg sau ajung sa am aparatul de fotografiat functional. E o forma de cunoastere uneori superficiala a ceea ce ai in fata aparatului, dar o cunoastere pe care am invatat sa mi-o doresc cit mai des cit mai profunda. Actiunea fotografierii e un filtru incredibil pentru alte simturi, rareori putind sa simt plenar cu sentimentele atunci cind creierul meu fotografic e conectat. Poate e de fapt un alt simt..

2. Care este prima fotografie de care iti amintesti?
Cred ca prima fotografie de care imi amintesc e pur si simplu una cu niste pesti de acvariu intr-un DEX al copilariei.

3. Care e fotografia preferata din portofoliul personal? De ce?
Tinand cont de trecutul meu conturat in raspunsul de la punctual anterior, ma bucur ca nu am facut fotografii in genul “macro cu pesti decorativi din sticla”, desi daca imbrac astfel conceptul incepe sa imi para unul interesant. Iubesc sa fotografiez oameni. Categoric stilul meu e unul in care mai degraba pot sa fotografiez pesti care beau din sticla, imi place si pot fi confortabil in orice spatiu cu un suflet de om. Trec prin diferite stari pe care le corelez cu alte fotografii ale mele, prefer de fiecare data alte fotografii in functie de starea mea, de lumina de afara , de ultima carte citita. Asa ca imi e teribil de nepotrivit sa indic o anume fotografie ca fiind una preferata. Daca totusi ar fi sa indic o fotografie, as indica doua. Ca personalitate, m-as identifica in fotografia copilului inarmat cu un pistol de plastic, imbracat cu un tricou cu imprimeu de desene animate, care e cumva pierdut in spatele unui geam patat cu noroi in care se reflecta cerul, e cea mai aproape de cum m-as descrie eu ca fotograf. Daca ar fi sa ma regasesc ca fotograf profesionist intr-o fotografie, m-as regasi in fotografia pe care i-am facut-o lui Evgheni Kissin in culisele festivalului George Enescu, unde am avut ocazia sa fotografiez portretele dirijorilor si solistilor invitati, fotografie pe care datorita angajamentului o voi putea publica doar la momentul si in cadrul potrivite.

4. De ce ti-ai dorit sa expui in cadrul InnerSound New Arts Festival?
In primul rind e flatant sa dai o alta dimensiune unei fotografii. Muzica festivalului e plina de inspiratie, non-conformism si entuziasm. Festivalul aduna impreuna oameni extraordinari, pasionati pina la limita renuntarii la sinele social in favoarea eului pasional. Simpla plutire alaturi de astfel de oameni este o traire la alt nivel pe care mi-am dorit-o imediat dupa ce am simtit asta in 2012. Asta ar concluziona simplu in “pentru ca iubesc InnerSound”. Mai apoi pentru ca unii dintre fotografii selectati sunt oameni de la care am invatat in viata si fotografie, nu stiu in ce ordine s-au intimplat acestea cu Sabina Ulubeanu si Serban Mestecaneanu, si pentru ca e minunat sa te regasesti si astfel cu un prieten, urcati pe pereti. Si expunerea nu s-ar fi intimplat asa fara spatiul generos oferit de Fundatia Löwendal, un spatiu de referinta pentru recunoasterea importantei artei si a pasiunii care o genereaza. Linga parcul Ioanid, unul dintre bijuteriile verzi ale Bucurestiului, e acest spatiu elegant si usor accesibil cetateanului sociabil cu orientari de centru capitalei, un cadru care a facut ca lucrarile tuturor expozantilor sa fie special puse in valoare.

5. Care este fotograful tau preferat?
Daca exact asta este intrebarea, sunt eu. In primul rind pentru ca prefer sa petrec cel mai mult timp cu el/mine si pentru ca am multe de invatat de la ce urmeaza sa fac. Daca rasucesc comutatorul pe altruism, ar trebui sa pomenesc o lista lunga de bucurii si descoperiri in muzee, carti, site-uri, sa parcurg liste uitate de imagini de referinta si sa redescopar in consecinta ca inspiratia imi vine de la multi fotografi, mai mari sau mai putin recunoscuti. Cu paranteza ca nu intotdeauna cotele sufletului meu sunt in functie de cum bat vinturile istoriei si ale marketingului.

6. Care este aparatul foto preferat si de ce?
Unul mic cit sa fii luat de turist incepator, dar suficient de mare cit sa aiba un captator echivalent cu o latime de 36mm, unul care sa masoare corect expunerea pe care nu o cunosc inca, apoi sa aiba o lentila fixa cu distanta focala de pe la 35mm la 50 mm cu un minim de f1.4. Un avantaj ar fi sa fie indestructibil, sa nu i se termina niciodata filmul, memoria sau bateria, producatorul sa ii incorporeze o imprimanta de calitate la format A3 si sa aiba in vizor comenzi de telefon mobil cu conexiune la internet 5G. Si desigur sa se declanseze singur cind recunosc senzorii sai o capodopera.

cornel_brad_modernism.ro-1 cornel_brad_modernism.ro-2 cornel_brad_modernism.ro-3 cornel_brad_modernism.ro-4 cornel_brad_modernism.ro-5 cornel_brad_modernism.ro-6 cornel_brad_modernism.ro-7 cornel_brad_modernism.ro-8 cornel_brad_modernism.ro-9 cornel_brad_modernism.ro-10 cornel_brad_modernism.ro-11 cornel_brad_modernism.ro-12 cornel_brad_modernism.ro-13 cornel_brad_modernism.ro-14 cornel_brad_modernism.ro-15