ALEXANDRU CHIRA – MONUMENTUL DE LA TĂUŞENI

Sâmbătă, 14 septembrie, a avut loc la Tăuşeni (Cluj) inaugurarea „Ochiului de pasăre” (realizat de firma “Tehnofavorit” Bontida) cel de-al 15-lea element al ansamblului monumental “De-semne spre cer pentru ploaie şi curcubeu”, al cărui autor este artistul Alexandru Chira (1947-2011). Cu acelaşi prilej a fost dezvelit bustul artistului realizat de sculptorul clujean Dumitru Cosma. Proiectul materializat al “De-semnelor…” va continua în 2014 prin ridicarea unui alt element intitulat “Pasărea de foc”.

Alexandru Chira - Monumentul de la Tauseni (1) Alexandru Chira - Monumentul de la Tauseni (2) Alexandru Chira - Monumentul de la Tauseni (3) Alexandru Chira - Monumentul de la Tauseni (4) Alexandru Chira - Monumentul de la Tauseni (5) Alexandru Chira - Monumentul de la Tauseni (6) 

Un artist, un proiect…după 20 de ani

Nu speram  să fiu cronicarul unei opere care s-a întrupat, de-a lungul timpului, sub privirile mele mai mult sau mai puţin indiferente, neîncrezătoare. Uluitor cum schimbă perspectiva timpului judecata critică, cum depărtarea, în timp, de un program, de un proiect, apropierea sau depărtarea de un artist  estompează sau amplifică dimensiunile şi semnificaţiile lor !

Alexandru Chira a fost un utopist. Până aici toate lucrurile erau clare încă de de la început ; aşa au rămas şi acum ! Dar ce artist nu este un creator de utopii ?  A fost poate artistul care a respins fervent şi furibund, aproape a urât imaginea pictorului – meşteşugar, a respins (deşi o avea !) vocaţia ancestrală a meseriaşului în ale artei, abilitatea tehnică, profesională (practicată, totuşi, ca o silnicie !). „Poetul care nu e capabil să uimească, ducă-se la ţesală !” spunea unul dintre erudiţii Academiei florentine, Cavalerul de Marino. Dar, Chira, a fost capabil de alte rafinate, uluitoare plăsmuri intelectuale. Arta sa uimeşte ca  o „capodoperă a minţii” şi mai puţin ca un exerciţiu aplicat al meseriei. Meseria îi repugnă. Utilitatea creaţiei sale nu stă în născocitoarea ei folosinţă, pentru că nu foloseşte decât ca să…uimească. Iar, uimirile pe care le produce sunt, înşelătoare, derutante, neşteptate.

Mă întreb ce ar fi fost Alexandru Chira, dacă, vorba poetului, „ar fi rămas ţăran în satul lui.” Un gospodar temeinic, agricultor al Câmpiei transilvane, lipit de matricea fierbinte al unei lumi folclorice şi senzuale, împlântat cu picioarele în glodul câmpiei deluroase, desfigurate de aversiunile climei ca şi chipul omului pe care se citeşte vârsta, înconjurat de păduri-născătoare de spaime ancestrale, sălaşuri de fiare şi închipuiri mitice, condus de patima credinţei. Cum a fost cazul atâtor alţi români ardeleni.

Dar, Alexandru Chira a părăsit aceaste locuri de obârşie  timpuriu, având atârnată de gât, sub prinosul unei minţi precoce şi sclipitoare,  „traista” în care încăpea, alături de drobul de pâine,  această lume fastoasă şi sălbatică, dar înţeleaptă şi plenară. Păi, n-a mai rămas acolo, acasă, la el, la ţară, pentru că, pe când dezgropau, în grădină, tractorul şi batoza, desfăcute în bucăţi, învelite în cârpe şi unse cu vaselină, „noua putere” prinsese de veste. Singura „unealtă” care i-a rămas a fost unealta minţii, falnica sa mână !

Cu arabescurile lor descrie apoi, în timp, o strălucită aventură lăuntrică, temeinică, şi aceasta ascunsă sub „hermeneutica” utopie a proiectului. Locul certitudinilor a fost în…locuit de savanta proprietate a unei minţi prodigios născocitoare : aria de la ţară unde „îmblăteau” grâul a fost luat de „toposul” unei lumi miraculoase transplantate în mediul artistic al Bucureştilor unde „se îmblăteau” ideile şi rodeau seminţele talentului.

Ajuns acolo, la capitală,  „un străin  cu multă carte” a continuat să…uimească, guraliv, sincopat sau tânguit, să deruteze această „lume” a metropolei mefiente, deprinsă cu cele mai stranii închpuiri artistice care curgeau de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. Fastidioasa sa creaţie  „De-semne spre cer pentru ploaie şi curcubeu” a devenit din pâlpâire a minţii, teritoriul ferm al poeziei concrete, pas cu pas edificate pe spinarea golaşă a dealului din proximitate casei părinteşti de la Tăuşeni : 1. Casa Pastorului (sau a Ingerului), 2. Oglinda pentru Semanator, 3. Casa Pasarii de Foc sau Casa Ploii, 4. Model pentru Curcubeu, 5. Fantana Oglinzii cu Memorie, 6. Oglinda cu Memorie, 7. Oglinda pentru Reflectare, 8. Doua Proiecte de Drum, 9. Clopotele Tacerii, 10. Icoana pentru Ploaie si Curcubeu, 11. Icoana Rotativa pentru Mesaje, 12. Icoane Senzoriale, 13. Drum Ritualic si 14. Poteci de Initiere, 15. Ochiul de pasăre.

Ce i-a răpit, cu ani în urmă, puterea politică efemeră, i-au dat înapoi  mintea sa şi solidaritatea familiei proprii. Împreună cu fraţii lui a creat la Tăuşeni cea mai fastuoasă reprezentarea a lumii şi gândului său despre viaţă şi nemurirea sufletului. Proiect fără sfârşit, deci …Utopie care continuă, înşelând moartea, Instalaţie şi Acţiune artistică, derulate pe parcursul mai multor ani,  reuşind, astfel, să învingă vitrega indiferenţă a semenilor. Mort, a devenit proprietarul unei entităţi a artei pe care nimeni nu i-o poate răpi. Şi, cine ar dori să-i fure “de-semnele spre cer pentru ploaie şi curcubeu” ? Poate, Dumnezeu, invidios !

De sâmbătă, 14 septembrie, 2013, orele 14, la capătul de jos al acestui “Olimp” ţărănesc atât de uimitor sofisticat, intelectual, pluteşte “pajura” solemnă a unei sculpturi noi. Este chipul proprietarului acestei simfonii a Destinului corupt de moartea prematură – lucrare semnată de Dumitru Cosma, un “colocatar” clujean al artelor- elogiu definitiv şi esenţial.

( Articol apărut în ziarul „Faclia” din 14 septembrie, 2013)                                                                                                                                                                                              

VASILE  RADU

“Ochiul de Pasăre” care priveşte spre Alexandru Chira

Tăuşeni, un sat uitat de lume din judeţul Cluj, la care se ajunge cu mare greu, pe un drum mizerabil, care sigur nu a fost reparat niciodată de la darea sa în folosinţă, eveniment ce a avut loc undeva prin secolul trecut, se poate mîndri cu un ansamblu monumental probabil unic în România. Este vorba despre “De-semne spre cer pentru ploaie şi curcubeu”, o instalaţie formată, deocamdată, din 15 elemente, ultimul dintre acestea, “Ochi de pasăre”, fiind amplasat chiar în curtea casei părinteşti şi în imediata apropiere a bustului celui care a fost, şi continuă să fie, unul dintre cei mai originali artişti plastici ai României: Alexandru Chira. O descriere a ansamblului este extrem de dificilă, atît datorită conformaţiei complexe a elementelor care îl compun, cît şi semnificaţiei simbolic-poetice a acestora, aşa că ne vom limita la a spune că lucrările sînt amplasate pe un deal, prima piesă, “Casa Păstorului”, un fel de basorelief colorat, fiind aşezată undeva pe la mijlocul potecii care urcă spre platoul unde sînt amplasate celelalte elemente: “Oglindă pentru Semănător”, “Casa Păsării de Foc”, “Model pentru Curcubeu”, “Fîntîna Oglinzii cu Memorie”, “Oglinda cu Memorie”, “Oglindă pentru Reflectare”, “Clopotele Tăcerii”, “Icoană pentru Ploaie şi Curcubeu”, “Icoană Rotativă pentru Mesaje” şi “Icoane senzoriale”, legate între ele prin  “Drum ritualic”, “Două Proiecte de Drum” şi “Poteci de Iniţiere” – cărări colorate care asigură şi îndrumă accesul pe platou. Pe aceste cărări, cei care au participat, sîmbătă, la inaugurarea “Ochiului de pasăre” – singurul element al ansamblului care nu se află pe deal -au urcat spre platoul din vîrf, paticipînd la un fel de ritual sărbătoresc, care a constat în transportarea unui pahar cu apă, care a fost vărsată în bazinele ce alimentează “Fîntîna”.

Înainte de acest moment a avut loc inaugurarea “Ochiului”, element al ansamblului realizat după proiectul lui Alexandru Chira de firma “Tehnofavorit”, şi dezvelirea bustului artistului, o excepţională lucrare realizată de sculptorul clujean Dumitru Cosma. Partcipanţii, al căror număr s-a apropiat de sută, au asistat la sfinţirea celor două monumente şi la invitabilele cuvîntări asociate acestor evenimente, rostite, printre alţii, de criticul de artă Radu Vasile, actorul Dorel Vişan, născut şi el în Tăuşeni, Horea Uioreanu – preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, şi Emil Cîrhaţ – primarul comunei Bonţida.

Să nu încheiem înainte de a spune că Ştefan Chira, fratele artistului şi preşedintele fundaţiei “Alchira”, ne-a dezvăluit că epopeea “De-semnelor” va continua şi în 2014, cînd va fi ridicat un alt elemnt al ansamblui, “Pasărea de foc”. (articol preluat din Făclia, 16.09.2013)

Viorel DĂDULESCU

Fotografii: Eugen Moritz, Emil Moritz