ARTISTUL ROMÂNO-AMERICAN ADRIAN IONIȚĂ PRIMIT ACASĂ CU O EXPOZIȚIE LA MMB.
Deschiderea, joi, 5 septembrie ora 18,00
Muzeul Municipal din București – Palatul Sutu (MMB)
B-dul I.C.Bratianu nr.2, Sector.3, Bucuresti, Romania
[harta]Ore de vizitare: Miercuri – Sâmbătă
11 a.m. – 6 p.m.
Muzeul Municipal din București – Palatul Sutu (MMB), va deschide o expoziție unică artistului american de origine română, Adrian Ioniță. Expoziția „THE CAT BOX” v-a fi pe simeze între 5 septembrie – 27 septembrie, 2013 și va cuprinde o selecție de desene din 1980 până în 1985, când artistul a emigrat în Statele Unite ale Americii, de asemenea, lucrări de artă recente efectuate în luna august a acestui an în România.
Un artist solitar, care nu a avut niciodată o expoziție personală, Adrian Ioniță sa născut în orașul Timișoara, România și a absolvit în 1976 Institutul de Arte Plastice ” N. Grigorescu” din București. Într-un articol scris despre el în 1983 de redactorul șef al revistei Arta, regretatul Mihai Driscu, îl descrie ca fiind „din specia mult mai rară a proiectanților perpetui, care apelează la desen ca soluția cea mai economică
, și momentan, cea mai eficace pentru a-și exprima nemulțumirea asupra “normalității” sculpturii.
În Statele Unite, Adrian Ioniță a predat că visiting artist la The School of the Art Institute în Chicago, a ținut ani de zile o clasă de sculptură la Suburban Art Center în Highland Park, Illinois și a fost implicat în cele mai importante proiecte de restaurare în Midwest. Atelierul său din clădirea FlatIron din Chicago, din perioada de pre-gentrificare a anilor ’90 în cartierul artistic Wicker Park, a fost casa primelor sale experimente
ganzfeld de achiziție și înregistrare a imaginilor mentale proiect semnalat în Statele Unite de către Anthony Birch, Ph.D., autor al “Natura imaginilor vizuale mentale” (City University din New York, 1999), de un interviu cu Chris Johnson (Citylink Chicago, 2001) și un articol de criticul Adrian-Silvan Ionescu Ph.D., director al Institutului de Istoria Artei “G. Oprescu” al Academiei Romane (“Cronica Română”, 2002, București, România.
)
Lucrările recente din expoziție, pun în mod consistent întrebări despre conștiință și identitate, percepție și natura complexă a privirii umane precum și a „locurilor în care nu se întâmplă nimic”.
Putem distinge și aplicarea în practica artistică a unor metode generale de invenție și descoperire, una dintre cele mai frecvente fiind așa numita “metodă a lui Moliere” sau apelul la profani (profanul — ca astronom, zoolog etc. – Adrian Ioniță, mirat în fața bolții cerești sau a “funcționării mușuroiului cârtiței, introduce puncte de vedere neașteptate, de interes plastic). În alte desene, constatăm că Adrian Ioniță practică metoda ocolului, studierea unor fenomene în scopul înțelegerii altor fenomene, metoda cazurilor limită sau a caricaturii, a marcajului prin repere sau studiul fenomenelor situate între două domenii bine cunoscute, adică “metoda “țara nimănui”.
[Mihai Driscu, Arta magazine, Nr. 4/1983, Bucharest, Romania]
Încercări de a reda, în fapt, de a înregistra imagini halucinogene (de obicei, imagini hipnagogice sau hipnopompice) de dragul artei, sunt rare. Cu toate acestea, un proiect foarte interesant este în curs. Larry Bonn Phoenix (Adrian Ioniță), un artist din Chicago, încearcă să capteze imagini hipnagogice folosind tehnici inovatoare. Tehnica sa de autoobservare poate servi ca evidență a tehnicilor de investigare recomandate de Wundt înaintea și în timpul primilor anilor de criză prin care a trecut studiul Imageriei Mentale.
[Anthony Birch, Ph.D., author of „The Nature of Visual Mental Images” , City University of New York, 1999]
Artistul român a fugit peste graniță în 1985 prin fosta Iugoslavia unde a participat la un simpozion internațional de sculptură. De câțiva ani interesul său s-a schimbat de la sculptura în piatră spre studiul imaginilor mentale în variate stări de conștiință. El schițează imagini fulgurante de pe ecranul minții sale în atelierul său din Wicker Park cufundat în întuneric. Multe dintre desenele sale au puterea hipnotică a unor picturi rupestre.
[Chris Johnson, Citylink , Chicago, USA 2001]
Captarea imaginilor văzute cu ochii minții nu este o sarcină ușoară. Unele dintre ele, depozitate în muzeul imaginar al minții noastre, sunt obiecte familiare în timp ce altele care ies ex nihilo pe ecranul minții noastre par nealterate de exercițiul memoriei. Cercetând invarianțe ale realității noastre interne, Adrian Ioniță înlocuiește imaginea clasică a artistului care face un desen gestual în fața a unui model extern. Scufundat în întuneric, el se comportă ca un copist orb al propriilor sale gânduri într-o acțiune directă pe malul conștiinței noastre.
[Adrian-Silvan Ionescu, Ph.D., “Cronica Romana” , 2002, Bucharest, Romania]
Recent Comments