Expozitia “DOI”, Galeria “Dana“, Iasi
Deşi, la o primă privire, expoziţia deschisă de Dana Constantin şi Marcel Bunea la Galeriile Dana din Iaşi frapează prin viziunile apăsat contrastante ale celor doi expozanţi, pe fond există mai multe elemente comune celor două personalităţi artistice.
Mai întîi, este de observat accentul statornic pus pe tehnica artistică: sfidînd parcă neglijarea deliberată a acesteia în cele mai multe din tendinţele dominante ale artei contemporane, Dana Constantin şi Marcel Bunea par să aspire cu tenacitate la recuperarea străvechiului concept de “ tecne”, focalizat cu precădere pe virtuozitate şi măiestrie, pe elaborare şi aprofundare în exerciţiul efectiv al creaţiei.
Comună este, apoi, sugerarea spaţialităţii plastice exclusiv prin materia picturală – este adevărat că prin procedee complet diferite: prin suprafeţe plate parţial suprapuse, cu exploatarea subtilă a sugestiei de avansare spre privitor a culorilor calde, în cazul lui Marcel Bunea, şi prin suprapunerea efectivă a numeroase planuri diferenţiate cromatic care reverberează spaţial, în cazul Danei Constantin.
Solidari par a fi cei doi expozanţi şi prin refuzul temerii persistente în arta occidentală cu privire la epuizarea acestui gen de artă reprezentat de pictură. Fără a ignora acest risc real semnalat de reputatul teoretician american Clement Greenberg cu mai multe decenii în urmă, Dana Constantin şi Marcel Bunea argumentează, implicit, prin opera lor recentă, că există încă zăcăminte nevalorificate ale picturii ca gen artistic, dar aici apare o importantă deosebire între opţiunile celor doi artişti: Marcel Bunea este încredinţat că pictura trebuie să revină la sursele ei primordiale, reprezentate de linie, formă şi culoare, fără nici o concesie făcută altor tipuri de comunicare, în timp ce Dana Constantin recurge copios la simbolizare ca element indispensabil în tentativa artistului de a comunica privitorului – dacă nu un mesaj în înţeles clasic – cel puţin unele din trăirile şi gîndurile care îl stăpînesc în timpul actului creator. Este evidentă aici disocierea netă între o abordare fizică a picturii şi o abordare metafizică a acesteia în sensul lui Aristotel.
Prof. univ.dr.D.N.Zaharia
Recent Comments