Opreşte-te din drum  pe 10 mai 2013, ora 18:30, la Noul Cinematograf al Regizorului Român  să vezi un film despre imprevizibil şi puterea de a-l accepta. Te invităm să participi la discuţiile de la finalul filmului cu invitaţii speciali: Monica Tatoiu, Adrian Socol, psiholog clinician şi psihoterapeut şi reprezentanţii Asociaţiei P. A. V. E. L.

Împreună vom încerca să înţelegem cum ne tranformă o boală incurabilă, ce presupune lupta cu ea şi cum putem rezista acestei provocări agresive.

 Mie nu mi se poate intampla să

Aceasta este una dintre cele trei iluzii pozitive specific umane şi care ne protejează de anxietate. De cele mai multe ori ne este utilă şi ne permite să ne angajăm în activităţi cu potenţial anxiogen şi să ne continuăm viaţa în linişte. Însă această linişte este de cele mai multe ori provizorie, iar la un moment dat acest balon de săpun se sparge şi ne putem trezi faţă în faţă cu cele mai mari anxietăţi.

La dilema „Ce ai face dacă ai afla că mai ai doar câteva luni de trăit?” regizorul şi scenaristul Andreea Dresden răspunde într-o modalitate dureros de realistă şi prezintă fără nicio cosmetizare viaţa lui Frank Lange şi a familiei acestuia din momentul în care află că are o tumoră craniană inoperabilă şi până în momentul decesului. Aflarea diagnosticului demolează orice iluzie şi speranţa moare de data asta înaintea pacientului.

Iminenţa morţii aduce cu sine dificultăţi suplimentare, la fel de greu de gestionat. Cum să le comunici copiilor diagnosticul părintelui, cum vor reacţiona persoanele apropiate la auzul sentinţei date de diagnostic, unde să fie îngrijit bolnavul în ultimele momente ale vieţii şi cine să se ocupe de acest aspect, pregătirea funerariilor să fie facută în prezenţa sau în absenţa bolnavului.

Drama prin care trece familia este expusă într-un mod foarte realist şi emoţiile ies la suprafaţă una câte una pe parcursul filmului pe măsura ce situaţiile problematice se ivesc: tristeţea, disperarea, neputinţa, resemnarea, acceptarea, furia, vinovăţia, răceala emoţională, mila, anxietatea etc. Ele nu urmează vreun tipar şi nici nu respectă teoria psihologică în care emoţiile apar ordonat: negarea, furia, negocierea, depresia şi eventual acceptarea şi speranţa. Dovada că din nou socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Filmul Halt auf freier Strecke (Oprit din drum) ne pune faţă în faţă cu problematica morţii într-o manieră lipsită de menajamente, făcându-ne să ne chestionăm prejudecăţile legate de ce anume am face dacă am afla că mai avem puţin timp de trăit, sau dacă cineva apropiat de noi ar mai avea puţin de trăit. Reacţiile emoţionale la aceste întrebări sunt foarte intense şi provoacă declanşarea unui val de empatie faţă de suferinţa prezentată în film, astfel încât am putea spune că este un film care nu este recomandat empaticilor.

Dincolo de tema lui dificil de digerat reprezintă un film care merită văzut şi promovat deoarece un diagnostic de boală incurabilă reprezintă mai mult decât un diagnostic medical, el reprezintă în sine o problemă socială cu care ajung să se confrunte şi ceilalţi membrii ai familiei, care ulterior vor trebui şi ei la rândul lor să îşi vindece rănile sufleteşti rămase în urma pierderii suferite.

Filmul ruleaza în București la Noul Cinematograf al Regizorului Român (în incinta Muzeului Tăranului Român) și cinema Union (Vineri, 10 mai, ora 19:30/ Sâmbătă, 11 mai, ora 19:30/ Duminică, 12 mai, ora 19:30/Marţi, 14 mai, ora 17:30/ Miercuri, 15 mai, ora 18:00/ Joi, 16 mai, ora 18:00), iar în Cluj la Cinema Victoria. Filmul a primit premiul Un certain Regard la Cannes 2011 , alte 11 premii și 9 nominalizari.

Adrian Socol
Psiholog Clinician, Psihoterapeut