la Piano Cazola
expoziţie de pictură
27 februarie – 16 martie 2013
Vernisajul va avea loc marţi, 26 februarie 2013,ora 19.00, la Piano Cazola (Strada Virgil Fulicea 3, Cluj-Napoca – lângă Casa Matei). Vor rosti câteva cuvinte în deschiderea expoziţiei criticul de artă Oliv Mircea şi prietenul meu Ion Gânscă, cel care a sugerat gazdelor să mă invite la Cluj cu pânzele mele cu tot. Vă aştept cu drag. Andrei Rosetti
„Andrei Rosetti se numără între acei puţini pictori de astăzi care practică explorarea prin pictură a actului însuşi care constituie forma sau sensul.
Ca ucenic al lui Constantin Flondor el se formează în duhul reconstrucţiei referinţei, conştient fiind de agonia acesteia, sesizînd simultaneitatea şi raportul circular dintre operă şi ideea pe care ea se presupune că o reproduce. Referinţa coboară în opera însăşi. Viziunea pe care pictorul o face posibilă în propriu-i tablou consemnează co-existenţa propriului său corp şi a propriei sale conştiinţe cu lumea – un circuit în care actul picturii intervine drept un al treilea element care clarifică raportul reciproc dintre celelalte două. Această precesiune a ceea ce este despre ceea ce se vede şi lasă să se vadă, a ceea ce se vede sau lasă să se vadă despre ceea ce este, este propria sa Viziune pe care o regăsim cu deplină masură şi în această expoziţie.
Sintagma lasă să se vadă care apare de doua ori în fraza de mai sus înserează în înţelegerea noastră faptul că Andrei Rosetti ştie, fără nici o ceremonie narcisist-autoreferenţială suplimentară, că pictura trebuie şi este pe deplin inculcată în fenomenul percepţiei. Doar aşa e posibil să pictăm şi noi, asemeni lui Paul Cézanne, un Munte Sensibil.
Cînd în luna mai a anului 2011 fiind împreună, Andrei şi cu mine, la Sfîntul Munte Athos înţelegeam la fel că acolo ni se dezvăluia modelul geometric al naturii arătat de pămînt într-o linişte asurzitoare. Tărîmul Muntelui Sfînt ni se deschidea în faţă precum o Carte a Apocalipsei. Lumina aceea ne-a deschis ochii amplificîndu-ne fiinţa. Acolo, împreună, am găsit pentru noi, adevăratul centru şi am aflatînţelesul veritabil al mişcării de revoluţie. Acolo a fost pentru noi şi încă pentru cîţiva, locul de la care trebuia să înceapă recuperarea dimensiunii divine a omului şi a luminii neînserate.”
21 februarie 2013
Oliv Mircea
Atunci când am pregătit lucrările pentru expoziţia aceasta eram deopotrivă nesigur şi bucuros. Am simţit lipsa proiectului. Lucrările pe care doream să le aduc în faţa privitorilor clujeni nu voiau să se supună nicidecum unui gând tutelar, unui proiect, vreunei idei. Eram vulnerabil încercând să pun alături simple peisaje, amintiri athonite, dar şi reîntâlniri cu vreun subiect ce mă preocupă de câţiva ani buni.
Mi-am propus totuşi să pun pe tapet această împrăştiere. Pe şleau… fiindcă îmi şi plăcea situaţia asta. Fără proiect. Locuri şi lucruri – iată un posibil titlu.
Oliv Mircea, mi-a sugerat un titlu mai concentrat. NEÎNSERARE. M-a surprins propunerea sa fiindcă sugestia aceasta mi-a amintit de lumina neînserată, cea despre care vorbea atât de frumos părintele Constantin Galeriu în anii studenţiei mele. Flondor, cu gândul la Sfântul Grigorie Palama, ne purta şi el spre această lumină. Desigur, nu pot acoperi acest conţinut în pictura mea. Însă pot să bat la această fereastră. Poate fi o năzuinţă. Haideţi alături.
„Bucură-te, Varvara, că prin trei ferestre ai văzut lumina Sfintei Treimi. Bucură-te, că ai aşezat în sufletul tău trei ferestre înţelegătoare: a credinţei, a nădejdii şi a dragostei.”
Andrei ROSETTI
Recent Comments