Vernisaj 23 ianuarie, ora 17
Spaţiul infinit şi spaţiul închis
Grupul de 10 + 1 artişti abordează dintr-o perspectivă antropologică tema, extinsă pe mai multe paliere de semnificaţii, a rupturii şi continuităţii dintre spaţiul infinit şi spaţiul închis pe care am putea-o fixa în reperele esenţiale semnalate de infinitatea câmpiei (Şerbana Drăgoescu) şi infinitatea abstract-lirică (Liviu Nedelcu) şi spaţialitatea paradigmatic închisă a grădinii (Dany Zărnescu). Spaţialitatea închisă, centripetă, îşi are şi variantele abstracte. Aceeaşi temă revine în metamorfozele figurii umane de la figuraţiile transparente ale Suzanei Fântânariu, Danei Constantin, Zamfira Bârzu şi Floricăi Prevenda sau corporalitatea închisă în sine a Marilenei Preda Sânc. Între aceste două perspective mediază discursul Adrianei Lucaciu.
Tot în acest univers antropologic se înscrie problematica limbajului, a cărţii, abordate de Daniela Frumuşanu. Aluzia la un fond religios, privit din perspectivă istorică şi deschis în acelaşi timp spre ordine şi spre libertatea abstractă înclude ca reper transtemporal lucrarea Danielei Gaftea.
Fără a viza în mod explicit un univers tematologic centripet selecţia artiştilor care au lucrat anul trecut în Tabăra de la Lepşa, judeţul Vrancea, trasează pe baza unor afinităţi de sens acest discurs al perspectivei antropologice în esenţialitatea sa dinamică. Diferenţele stilistice implicate strategiile reprezentării şi nonreprezentării conferă o bogată diversitate formală întregului proiect. Coerenţa subtilă a fondului intenţional acreditează valoarea estetică a acestui grupaj de artişti atât de diferiţi şi totuşi atât de coerenţi ca discurs colectiv.
Alexandra Titu
Tabăra de la Lepşa
Tabăra de pictură de la Lepşa se deschide, într-un mod subtil, fluxurilor naturale, vitalizante, ale naturii, şi, în acelaşi timp, spre ceea ce se întâmplă în laboratorul artistic. Extinzându-şi atelierul în cadrul natural, artistul de la începutul secolului al XXI-lea nu poate avea de bună seamă programul ieşirilor în natură ale pictorilor impresionişti, dar trebuie să recunoaştem necesitatea impulsurilor care sosesc neîncetat dinspre universul în veşnică regenarare al apelor, arborilor, al cerului sub care nu ajung tensiunile din oraşele noastre, asaltate din ce în ce mai mult de experimentele tehnologice.
În liniştea, atemporală, a pădurilor de la Lepşa, discursul pictural se decantează, devine mai sensibil la o realitate complexă, care nu mai înseamnă canonica cufundare în lumea vizibilului, ci o cuprindere totală a expierenţei vizuale şi sensibile.
Imaginile Bărăganului, purtate în memorie, ajung, aici, în clipa contemplativă din munţi, la o copleşitoare plenitudine (Şerbana Drăgoescu). Mai mult decât în orice altă împrejurare, în acest cadru, grădinile pictate de Dany Zărnescu îşi dezvăluie farmecul şi misterul.
Realitatea umană se prezintă într-o diversitate de viziuni, de la citarea explicită a anatomiilor, la aluzia formală, la elementul declanşator al imaginii (Marilene Preda Sânc, Florica Prevenda, Suzana Fântânariu, Zamfira Bârzu). Într-o serie de demersuri, artiştii îşi continuă confesiunile, realizând radiografii ale universului interior, ceea ce se traduce prin expresii abstracte (Liviu Nedelcu, Dana Constantin, Adriana Lucaciu, Daniela Gaftea, Daniela Frumuşanu).
Constantin Prut
Recent Comments