expozitie: Roboti&Avatare. Viitorul, succes partial
vernisaj 13 noiembrie, 18.30

Karina Smigla-Bobinski
ADA – instalatie interactiva analogica/sculptura kinetica
curator: Istvan Szakats

13 noiembrie -2 decembrie 2012
Cluj, Fabrica de Pensule, parter (intrarea din curte)

Expozitia „Robots and Avatars” prezentata la Cluj face un comentariu privind dezvoltarea tehnosociala care incorporeaza azi robotica si inteligenta artificiala. Deschidem o dezbatere pe aceasta tema prezentandu-va ADA, lucrarea artistei Karina Smigla-Bobinski – o bila de 2.5m umpluta cu heliu si care deseneaza cu carbune pe pereti daca e impinsa cu mana – in mod paradoxal un robot analogic.

Inteligenta artificiala – noua alchimie care propovaduieste crearea homunculului digital, a cunoscut si zile mai bune. Din anii ‘60, cand gramaticile narative ale lui Noam Chomsky pareau a ne oferi cadrul pentru intelegerea limbii naturale de catre Masina, pana azi, implementarile de IA s-au impotmolit pe rand in imposibilitatea de a ajunge de la conceptual la perceptual si viceversa.

Problema este doar aparent faptul ca inteligenta naturala, neputand sa se inteleaga pe sine, este sortita inevitabil sa nu se poata reproduce artificial. De fapt, gandirea noastra nu este doar stimulata, ci este si produsa, incadrata si deci limitata de sistemele de cunoastere pe care le dezvoltam. Azi, in ecologia complexa a cadrelor ontologice sau epistemologice, Marile Narative au devenit o specie pe cale de disparitie – daca nu chiar au disparut cu desavarsire – odata cu devastarea deconstructiei in masa numita postmodernitate. Iar Marea Narativa a alchimiei, functionala bine mersi de la textul de alchimie taoista „Secretul Florii de Aur” scrisa acum 1500 ani si pana in modernitatea descrisa de Lyotard, a cazut la randul ei prada exercitiului postmodern.

Procesul crearii homunculului digital de catre artisti – care contrar mitului determinismului tehnologiei, lucreaza in medii tehnologice hiperinstabile  – este constrans de sistemele de validare ale propriilor ontologii, in care ne evaluam succesul sau esecul incercarilor. Compulsivitatea performantei este doar una dintre optiunile noastre curente si care nu va trebui sa ramana asa pentru totdeauna: spre exemplu intr-un cadru ontologic in care experienta estetica sta la baza experientei etice (ca in sistemul lui Jacques Ranciere) un robot care nu (prea) funtioneaza se va putea deduce mai relaxat, decat intr-unul utilitarist puritan ca al lui Rawls.

ADA e un robot analogic. E un simptom al vremii, o marturie a stadiului de deruta in care ne aflam, dar este si un apel la optimism, la regandirea corsetelor ideologice pe care noi insine ni le-am impus. Daca in constelatia cvasi-esecurilor noastre prezentul se arata ca un succes partial, vestea buna este ca si viitorul va fi la fel.

”Roboti si Avataruri. Viitorul Colaborativ si Intergenerational” este un proiect initiat de body>data>space (UK) si co-organziat de KIBLA (Slovenia) si Fundatia AltArt (Romania), cu sprijinul programului Cultura 2007-2013, al Uniunii Europene. In Romania, proiectul este co-finantat in 2012 de Administratia Fondului Cultural National (AFCN) si Ministerul Culturii si Patrimoniului National. Fundatia AltArt
Fabrica de Pensule
Str Henri Barbusse 59-61, 400616 Cluj
tel 0724 510464
www.altart.org

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.