Chiar dacă în ultimele săptămîni soarele a pus stăpînire totală pe aerul şi pe pămîntul ţării, artiştii plastici, aceşti neobosiţi creatori de patrimoniu, continuă să lucreze conform ritmului şi strategiilor proprii. Taberele de creaţie reprezintă un principal mijloc de asociere temporară şi, în acelaşi timp, un creuzet al expoziţiilor pe care le vom putea viziona începînd din toamnă. Spre deosebire de retragerea în atelier, o tabără de vară le oferă participanţilor prilejul comunicării şi al schimbului informaţional şi cultural.

În continuare, ne vom opri asupra unui interesant simpozion internaţional de creaţie, organizat în iulie 2012, la Gărâna, de către Elisabeth Lili Ochsenfeld, artist şi curator. Rezultatul direct al acestui eveniment tematic va fi expunerea lucrărilor realizate la Galeria Triade din Timişoara, pe 23 august, după ce acestea au mai cunoscut o expunere la Arthouse Wolsfberg (Gărâna), pe 14 iulie. Titlul simpozionului şi al expoziţiei este Tristesia – Paraphernalia – Memorabilia. Tema rezidenţelor oferite anual de asociaţia omonimă este valoarea etnografică a Gărânei şi a împrejurimilor, ediţia 2012 fiind dedicată femeilor care mai trăiesc în sat, purtătoare ale obiceiurilor strămoşeşti peme (este vorba despre o minoritate ceho-germană, strămutată din Boemia, apoi din Bavaria, stabilită în cîteva puncte de pe teritoriul României). Scopul final este constituirea unei colecţii pentru un muzeu local.
Cunoscută în special prin celebrul festival de jazz, Gărâna este un sat pe cît de izolat, pe atît de pitoresc. La prima vedere, dincolo de agroturism, nu poate fi desluşită vreo altă componentă. Şi totuşi, prin diversitatea vizitatorilor se poate aduce în discuţie atmosfera cosmopolită, deplin culturală. Semnatarul acestor rînduri a întîlnit în amintita zonă oameni veniţi de pe patru continente, independent unii de ceilalţi, pentru proiecte sau idei la fel de diverse: de la artişti plastici, scriitori şi muzicieni la motociclişti şi amatori de sporturi extreme. Rezumîndu-ne strict la Tristesia, care ne-a determinat să consemnăm, stăm în continuare de vorbă cu cîţiva dintre rezidenţii taberei de creaţie invitaţi de Elisabeth Ochsenfeld.

Rithika Merchant este o artistă din India, aflată pentru prima dată la Gărâna, unde a fost impresionată în special de culori şi de artizanat. Broderiile văzute la muzeul din sat au constituit sursa de inspiraţie în munca sa. „Am început să lucrez pornind de la simboluri, tipare şi culori, dar am vrut să pun şi o parte din mine în aceste lucrări, din imaginarul meu şi din felul în care interpretez lumea“, ne spune Rithika. „Este foarte plăcut să vezi cum un sat vechi devine modern prin evenimente culturale, prin oameni din toată lumea care îl vizitează. Înainte de a ajunge aici, nu ştiam nimic despre România şi despre arta acestei ţări. Cred că e important ca astfel de evenimente să se întîmple, pentru ca muzica şi arta de calitate din România să fie vizibile.

Am întîlnit-o pe Elisabeth (Ochsenfeld) în Portugalia şi mi-a spus că îşi doreşte foarte mult să aducă la un loc oamenii din diverse locuri. Cred că a reuşit acest lucru cu simpozionul de la Arthouse. Se pricepe foarte bine să aleagă oameni, astfel ca atmosfera să fie una armonioasă. Lucrările tuturor artiştilor sînt o bună reprezentare a ceea ce este acest loc.“

Continuăm discuţia cu sculptorul Roger Colombik din Austin, Texas. Acesta îmbină în creaţia sa aspecte artistice şi antropologice, denumind tipul de abordare intervenţie culturală. „Cred cu tărie în folosirea spaţiului public neutilizat, sau chiar spaţiu privat, dar accesibil din public, cum e cazul faţadei asupra căreia am intervenit la Gărâna [unde artistul a expus printuri de mari dimensiuni]. Oricum ar fi, într-un astfel de loc eu sînt străinul şi voi rămîne mereu, chiar fără barierele de limbă. Pentru a înţelege o singură familie, trebuie să fiu foarte răbdător, în primul rînd să îi fac să se simtă în siguranţă cu mine. Familia cu care am lucrat aici are probleme majore în ceea ce priveşte degradarea moştenirii genetice, la care se adaugă tragediile personale. Cei care trec pe aici îi văd pe aceşti oameni faţă de care pot avea rezerve şi care din punctul meu de vedere sînt asemenea nouă. Prin munca mea am vrut să arăt într-un mod pozitiv, elegant, ceea ce comunitatea vede în mod negativ.
Pentru mine sculptura nu este doar o activitate de atelier în sens clasic, ci atelierul meu poate fi oriunde, oricînd şi implicînd orice tehnici, pentru că munca mea vizează mai degrabă observaţia, interacţiunea şi intervenţia.“
Artista Leila Modaresi vine din Iran, aducînd la Gărâna o parte din spiritul ţării sale, trecut prin filtru parizian, unde s-a stabilit în urmă cu cîţiva ani. A fost fascinată încă de la început de verdele naturii, motiv pentru care şi-a propus să abordeze tema grădinii, laitmotiv al iconografiei covoarelor persane. „Era noapte cînd am început să lucrez; am ieşit pe terasă şi am văzut un peisaj superb în lumina lunii. Astfel am început seria mea de lucrări. N-am avut timp să descopăr toată zona, dar am fost la festivalul de jazz, care mi s-a părut foarte interesant. Mai fusesem la festivaluri celebre de gen, cum ar fi cel de la Montreal, şi pot spune că cel de aici este cu adevărat bun. Nu mi-am putut imagina că într-un sat va fi un asemenea eveniment. La finalul acestui simpozion, mă bucur că am avut ocazia să lucrez împreună cu alţi artişti, să discut şi să aflu mai multe lucruri despre cultura română, despre România. A fost o experienţă pozitivă. Această zonă calmă pare să fie ideală pentru munca şi expunerea lucrărilor artiştilor. Publicul vine să vadă aceste creaţii şi astfel regiunea devine mai activă, ceea ce este un lucru bun, pentru că una dintre menirile artei şi ale artiştilor este aceea de a însufleţi locurile. Cred că noi am reuşit să facem acest lucru.“
Costin Brăteanu este un artist extrem de activ pe scena artelor vizuale din vestul ţării. Seria de proiecte Axe, soldată cu numeroase expoziţii de grup organizate în muzee şi galerii din Timişoara, Arad, Alba Iulia, Hunedoa­ra, Deva, Reşiţa, Dej sau Lugoj, în care reuneşte în principiu între 20 şi 40 de artişti, îl recomandă din plin. Dintre cei care au onorat invitaţia sa de-a lungul timpului îi amintesc, selectiv, pe Sorin Nicodim, Tar Béla, Georg Brandner, Silviu Bârsanu, Mariana Ţepeş, Andrei Varga, László Mátyás, Maria Bana Jichiţa. „Ideea taberelor de creaţie postdecembriste – ne spune Costin – a luat naştere la începutul anilor ’90, cînd cîteva asociaţii au iniţiat întîlniri de lucru cu şi între artişti. Dacă privim în spate, avem o sumă de experienţe anterioare ale unor astfel de manifestări. Simpozionul de la Gărâna reprezintă un moment important pentru mine, deoarece este o întoarcere după cîteva luni în atelier şi la şevalet. Am experimentat mult, mergînd pe tehnici şi inovaţii spontane. Ceea ce s-a întîmplat la Gărâna va genera cu siguranţă o serie de compoziţii mai ample. Am lucrat repede şi implicit mult în această sesiune.“
Numărul participanţilor la simpozionul de creaţie al Asociaţiei Arthouse este mult mai numeros decît cel al intervievaţilor noştri. Invitînd publicul la Galeria Triade şi (de ce nu?) aşteptînd itinerarea acesteia în Bucureşti, sîntem interesaţi să punctăm faptul că artiştii, curatorii şi organizatorii de expoziţie continuă să muncească şi în intervalul dintre evenimente, atunci cînd nu îi vedem, chiar dacă temperatura aerului la umbră depăşeşte 35 de grade Celsius.
Text de Mihai Plamadeala / observatorcultural.ro