27 iulie – 7 septembrie 2012

Vernisaj 27.07. orele 17

La umbra trupurilor, pânda himerelor este metafora definitorie pentru selecţia propusă de curatorul expoziţiei, criticul Adrian Guţă, avizat observator al optzecismului în artele plastice. Aurel Bulacu, o viaţă, profesorul de la Tonitza, este o legendă a graficii optzeciste închegate în jurul presei de la Podul, atelierul UAP din strada Speranţei care coagula în anii ‘70 – ‘80 cele mai importante experienţe plastice ale domeniului. Artistul a studiat în anii ‘60, la Institutul Nicolae Grigorescu cu nume de referinţă ale graficii contemporane: Vasile Kazar, Ion State, Iosif Molnar. A expus apoi singur, începând din 1973, în numeroase galerii din ţară dar şi în Italia, Olanda, Germania, fiind selectat sau participând direct  la importante expoziţii şi ateliere internaţionale de grafică în Polonia, Yugoslavia, Spania, Chile, Mexic, Japonia, Franţa.

A obţinut numeroase premii şi distincţii culturale. Cele două cicluri recente, corpul şi himera,  prezentate împreună cu cîteva piese din seria autoportretelor şi armurilor din anii ‘85 –‘95 se constituie într-un decupaj semnificativ, deşi clar reductiv, faţă de o operă mult mai bogată în glose de factură expresionistă pe marginea temelor enunţate. Însăşi expunerea demonstrează că dincolo de retorica marca Bulacu, ce reuneşte valorile de expresivitate ale liniei cu cele de profunzime, bogăţie şi mister ale culorii şi umbrei, folosite de pictorul – gravor, suntem, nu doar într-un  refugiu al  senzoriului, ci şi în faţa unor poziţionări clare ale autorului faţă de subiectele actualităţii: autoportretele în armură sunt supratitrate Arieşeni, Vila Montana, locul unde au fost create, dar şi un spaţiu ce trebuie imperativ, apărat, protejat de societate.

Tentaţia trupului, desfăşurată jubilatoriu între diafan şi saturnian ca dublă magie, a senzualităţii dar şi a valorilor plastice explorate este dublată, pândită de himera în-trupată, prezenţă agresivă, principiu antagonic generat de cenzura sinelui conştient dar şi, la fel de verosimil, de ameninţările unei lumi de coşmar, interioare şi exterioare, tensionate maximal. Între câmpiile, Bărăganul anilor ’70 şi himerele recente, s-a observat, pulsiunile tensionate ale acestei grafici nu diminuează.

Expoziţia este însoţită de un catalog în viziunea grafică a Claudiei Tache, cu texte semnate de Adrian Guţă şi Aurelia Mocanu.

Doina Mândru