Galeria Calina anunţă expoziţia artistului Daniel Djamo, SHOWROOM, parte a programului curatorial coordonat de Diana Marincu
Daniel Djamo este interesat de psihologia comportamentului colectiv şi, în egală măsură, de identificarea micro-istoriei individului, cea care dă unei naraţiuni sau unui fenomen coerenţă şi consistenţă. Ajutându-se de instrumentele antropologiei şi psihologiei sociale, artistul reuşeşte să ocolească cu abilitate riscul didacticismului, dramatismului exagerat sau moralismului în demersul său. Filmele şi fotografiile sale au o importantă dimensiune documentară, însoţită însă de componenta poetică a imaginii care provine din acel element ireductibil şi imposibil de definit teoretic. Fie că e vorba despre ceea ce nu poate fi spus sau arătat până la capăt în legătură cu degradarea umană şi bătrâneţea necruţătoare, fie despre misterul unor fenomene înţelese parţial, Daniel Djamo păstrează interepretările deschise.
Cu acelaşi ton moderat şi blând, artistul urmăreşte ultimele clipe de viaţă ale bătrânei care a avut grijă de el când era copil (în filmele Menu și The Fat Lamb, parte a proiectului Buni), dar şi întâlnirea dintre religiozitate şi cabotinism (în The Showroom sau Sorts).
În seria de fotografii index, Daniel Djamo contestă înlăturarea eroilor din societatea contemporană şi ștergerea micilor istorii din memoria colectivă. Conştiinţa istoriei, dar şi a prezentului îl determină să fie atent la mărturiile şi detaliile care pot rescrie o poveste. Artistul găseşte urme ale eroismului în vieţi aparent anonime şi le prezintă firesc, fără emfază, cu încrederea celui care ştie că istoria îi aparţine.
Curator: Diana Marincu
Daniel Djamo (n. 1987) studiază la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, departamentul Foto-Video. A început să utilizeze fotografia şi filmul în 2009, când a decis să renunţe la meseria de reporter pe care o practica atunci, înscriindu-se la masteratul secţiei Foto-Video. A participat în numeroase festivaluri de film si expoziţii, printre cele mai recente numărându-se: RULAND (galeria TOKONOMA, Kassel, Germania, iunie 2012) şi INSIDE OUT (Kunsthaus Dresden, Dresda, Germania, iulie 2012). Daniel Djamo a fost nominalizat la International Short Film Competition, în cadrul Stuttgarter Filmwinter 25, Germania şi la Videoformes Prix de la Création Vidéo, Clermont-Ferrand, Franţa, în 2012. Cu filmul Menu a câştigat premiul întâi la secţiunea Film Experimental şi locul trei din festival la Walthamstow International Film Festival, Londra. A fost recompensat cu premiul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti în 2011 şi cu premiul Most Innovative Film la Luksuz International Film Festival, Luksuz, Slovenia. A fost selectat să reprezinte Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti la ELIA (European League of Institutes of Arts) NEU\NOW Live Festival în Tallinn şi la StartPoint Prize, Brno, în 2011. În Timişoara a mai fost prezent în cadrul festivalului Simultan, ediţia a şaptea, Imaginary, 2011.
asta mai lipsea….acest baietzel care se tot doreste artist, dar nu face decat niste copii aproape xerox, copii ale lucrarilor de care s-a lovit de cand se vrea/a devenit artist. Seria aia cu revolutionarii, tehnic executata foarte slab, este un ecou/replica f slaba a proiectului lui bogdan garbovan. In alte cazuri apar incercari simil Michelle Bressan, mai nou isi face parul precum nicu ilfoveanu….s-a trezit si asta artist hahahahaha. Oricum prost nu-i cel care cere, dar cel care da….respectiv cei care-l baga in seama si pe infantilul asta.
Radu, esti totusi cam dur cu bietul om….:). Este si el la ‘inceput’, incearca, sau incearca sa-si dea seama daca este capabil sa produca niste lucrari valabile, sau daca dorinta lui este doar sa fie considerat artist. Am avut ocazia sa-l cunosc pe Daniel, cand am facut un an de UNA foto-video, si mi-a lasat impresia unui om care isi doreste foarte mult sa reuseasca in lumea artistica, sa fie vazut si considerat. Din pacate cam tot demersul lui este foarte mecanic, asa cum a fost el anterior obisnuit la litere/filologie, practic ”toceste arta” in loc sa o faca sub forma de act spontan. Intradevar seria cu revolutionarii merge fix pe modelul lui Girbovan (a vazut o formula de succes si, evident, a preluat-o), o alta serie duce intradevar destul de mult catre Michele ( ”vita,morte,miracoli” a lui Michele la Daniel devine ‘ánd miracles happends”, sau ceva de genul), o alta serie reia fotografic chioscurile tratate de Mircea Nicolae…dar toate acestea sunt niste ‘ásemanari” care apar celor care stiu sa le vada, altfel…totul este ok :)). Profii de la arte il luasera sub aripa lor, deorece si oamenii aia au constanta nevoie de un papusoi care sa le justifice cat de cat activitatea,si l-au ambalat si pe baiatul asta, poate prea mult.
Mi se pare ca aveti niste comm foarte agresive. Nu il cunosc pe Djamo, dar sa te iei de parul omului ca seamana cu Ilfoveanu e o gluma. Poze ca Bressan si Garbovan trag multi. Iar Bressan si Garbovan trag ca altii. E pacat daca apar frustrari. Daca ai fost coleg cu omul asta e cam trist sa dai cu rahat.
am vizitat expozitia si-a fost fain. e pacat ca atunci cand cineva munceste se trezesc multi care incep sa-l ia la picioare. dar e caracteristic pentru romania. nu ma pricep la fotografie, dar sunt diferente mari intre el si cei pe care i-ai amintit… b si g fotografiaza pe film, in timp ce d foloseste digitalul si nu se teme sa recunoasca, iar stilurile difera. mecanic? nu simt ca ce a facut ca a venit mecanic, ba opusul, iar filmele lui iti transmit o stare… spuneai ca se vrea artist… am vorbit cu el la vernisaj si a spus numai trasnai… nu cred ca se crede artist, iar cu siguranta nu are rasini. de ce sa incolteasca mereu invidia? d abia a inceput sa lucreze si a reusit cate ceva in 2 ani. pacat. bia
nu are nicio legatura cu unii fotografiaza pe film, iar el pe digital, tot fotografie se numeste, sau ”árta vizuala”. De altfel nu are legatura ce trasnai a spus sau spune Daniel, dar are relevanta ce produce, in sensul de lucrare>output. Daca ar fi sa spun ca demersul lui de pana acum este un colaj a lucrurilor pe care le-a vazut in jurul lui, in acesti 2 ani, nu as face o cu invidie, dar mai degraba cu constinta necesara delimitarii unor capacitati. Cunosc bine munca celor citati mai sus (Bresan, Garbovan etc) si, intradevar, exista niste asemanari majore (dar si frivole) in munca lui Daniel. Exista loc pentru toata lumea, mai ales intr-un context in care sunt prea putini. Am convingerea ca, in timp, si Daniel se va detasa de lucrurile care l-au influentat, si i-as sugera sa ramana mai degraba pe partea de video.
uitasem de exemplul la care ma gandisem; Bressan 2009 ”What did you do at the revolution?”, expozitie pe care am vizitat-o. http://artactmagazine.ro/michele_bressan._what_did_you_do_at_the_revolution_.html
Djamo 2011 face ”índex”, care prezinta exact povestile unor oameni/revolutionari, mai exact ce au facut ei in zilele revolutiei, care este de fapt un mix dintre lucrarea lui bressan si cea lui garbovan cu 1/10. Doar ulterior vin asemanarile cu M.Nicolae si chiar cu SubReal, pe video. Dar cum spunea cineva mai sus, au trecut doar 2 ani 🙂