PRIVIREA FERICIRII | 2012

Au trecut mai bine de cinci ani în care ne trezim şi adormim cu nevoia de bani în gând. Această stare indusă pare să fie un complot la adresa integrităţii şi echilibrului raţiunii noastre. În căutarea unui răspuns sau a unei rezolvări, fie ea şi medicală, am concluzionat că termenul asociat stresului nostru este de natură economică, termen unanim acceptat sub denotativul criză.

Această criză nu e decât o reacţie adversă a unei alte crize de fond, fiind în sinea ei un mecanism de autoreglare in extremis al sistemului social contemporan. Sensurile din dicţionar: criză~e f. Fază primejdioasă și hotărâtoare în viața socială, constând într-o manifestare violentă a contradicțiilor economice, politice și sociale (NODEX, Editura Litera Internaţional, 2002) sunt demult depăşite. La nivel iraţional criza rezidă în imaginea monetară, a banului, a acelui echivalent general şi mijloc de schimb al mărfurilor pe pieţele lumii. Dacă această imagine este în fapt oglindirea unor practici şi etaloane apuse?

Fiecare acţiune îşi are limitele naturale, adică reacţiunea ei, care, la rându-i, va amprenta procesele sociale, trasând imprevizibilul din viitor. În sensul acestei idei, tind să cred că reperele esenţiale ale societăţii noastre contemporane se uniformizează, se descotorosesc de un prea-plin, degajând un nou set de reguli…

Proiectul Privirea fericirii sintetizează o parte din ceea ce percepem noi astăzi ca fiind un impas/o criză a adevăratelor valori sociale. Valori ce sunt alterate prin procese digitale, apoi simplificate până la nivelul codului binar (ASCII), devoalând astfel o stare de superficialitate perpetuă.

Fragmentarea şi constrângerea libertăţii unor imagini puternic întipărite în memoria noastră impun o recontextualizare, o forţare a limitelor imaginale tolerate şi tolerante. Pentru că, în momentul în care o reprezentare este privată de o parte a atributelor sale, inevitabil, ea este simplificată, devenind mult mai uşor lizibilă.

Să fie acesta un nou atribut al artei autentice? Cu un obiect reprezentat şi reprezentant devenit convertibil, monedă de schimb, deci, captiv? Sau, vorba lui Creangă, o stare de spirit tânjind iluzoriu prin PRIVIRE spre FERICIRE, căci, mai săraci ca anul acesta, ca anul trecut şi ca de când suntem nu am fost niciodată… ?!

drd. Vlad BERTE