Sâmbătă, 23 iunie a.c., la ora 12, la Galeria Regală a Casinoului Sinaia, a avut loc vernisajul expoziției de pictură intitulată “ZBĂTÂNDE”, propusă de Gabriela Culic, unul dintre cei mai valoroși artiști plastici ai momentului în România. Opera Gabrielei Culic a fosti prezentată de Marius Tița, curatorul expoziției.

Intriga legendei noastre este extrem de simplă: într-un cartier bucureștean, din vremurile blocurilor nenumărate, acolo unde se avântă porumbeii, sălășuia o pictoriță. Doar ei, artistul creator și porumbeii, erau liberi în acel cer, în acel cartier și chiar în acea lume. Iarnă și vară, dimineața și seara, pe ploaie și soare, pictorița le privește zborurile și zbaterile, începe să îi înțeleagă, începe să vadă lumea așa cum este, zbatere, fulgurație, într-o eternă căutare a regăsirii de sine. Gabriela Culic ne dezvăluie că simeza pe care o propune la Casino Sinaia este un fel de jurnal intim. «E ca un jurnal cu dorințe ce nu  pot lua formă, greu de pătruns, greu de prins  pe pânză. Uneori îmi scapă printre degete, alteori se schițează ca niște crâmpeie,  senzația de atingere a lor e mai degrabă o iluzie.  “Zbătânde“ e un titlu al neliniștii și căutării, e lupta perpetuă între zbatere și  dorința  de liniste. E alternanța noastră continuă între  senzația că am înțeles câte ceva din lumea asta și impresia că de fapt nu stim nimic. “Zbătânde“ e  încercarea de a pătrunde în adânc, în locuri ascunse care ar vrea să respire». În expoziția de la Casino Sinaia, căutările iau forma unor opere plastice de profunzime, în care performanța artistică susține propunerea introspectivă. Zbaterea aripii este un laitmotiv plastic, efemerul este mai concret și mai trainic ca oricând. Gandindu-se la versul lui Nichita Stănescu, Gabriela Culic află la poet, într-o “Laudă omului“, cuvintele potrivite ale clipei: “Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite, cu aripile crescute înăuntru, care bat, plutind, planând, într-un aer mai curat – care e gândul.”

foto Lucian Muntean