asociaţia visual kontakt vă invită să participaţi la vernisajul expoziţiei „labirint” de bianca andreea balog. evenimentul va avea loc miercuri, 27 iunie la orele 18:00 în sediul nostru din oradea, str albacului nr 54. detalii despre artist şi expoziţie veţi găsi pe www.visualkontakt.ro.
labirint – laborator
bianca balog
acest proiect vine să înglobeze tehnicile invatate în decursul a trei ani de studiu cât şi pe cei patru ani de liceu.
fiind studentă anul întâi la masterat pe lânga temele impuse am inceput să lucrez la acest proiect. doresc să continui această idee pentru a realiza o expoziţie personală pe viitor.
consider că acest labirint este unul complex care îi oferă privitorului ocazia de a sta fie în interiorul lui fie pe marginea lui. el mai poate fi asemănat si cu un oraş în care omul stă pe acoperişul unui bloc şi priveşte totul. dar acest tot nu va putea fi privit niciodată în întregime. acest lucru poate fi comparat cu un univers, doar că acesta este infinit.
din punct de vedere chromatic în toate cele trei lucrări predomină griurile, doar în anumite locuri culorile calde şi reci işi fac apariţia.
motivul pentru care am ales să îi accord atâta importanţă unui labirint este acela de a-i oferi privitorului pentru câteva minute o privelişte de sus. din această poziţie el îşi poate imagina lumea şi o poate organiza exact aşa cum îşi doreşte.
fondul compoziţiilor este pictural şi este pus în contrast cu modul decorativ al liniilor. astfel se creează o balanţă între pictural şi decorativ.
ritmurile care se regăsesc în lucrările mele sunt următoarele: cel regulat care reprezintă subiectul (labirintul), iar al doilea este cel aleatoriu prin gesturile libere ale fondului.
tehnica este mixtă: creion, acryl, ulei, cărbune, marker,etc. toate aceste elemente au rolul de a-i oferi compoziţiei texturi interesante. dimensiunile tablourilor sunt: cel mare e de 2m x 1m iar celelalte două sunt de 50cm x 70cm.
labirintul meu poate fi privit atât în mod real cât şi în cel imaginar. eu sincer prefer modul imaginar deoarece are o anumită ordine în dezordine. labirintul simbolizează şi ideea călătoriei dar în lucrările mele această drumeţie poate fi simţită de către călător prin stări duse la extreme exemplu: panica, frica, debusolare, etc.
consider că motto-ul lui vasile lovinescu descrie perfect esenţa oricarui labirint: ‘’ce nu este atras în sus, cade în jos în mod necesar.’’
labirintul subiectiv
alina staicu
miturile antice au fost exploatate până la epuizare, reinterpretate şi revizuite de mii de ori în mii de forme. o istorie a credinţelor ne-ar spune că e firesc, raportarea la universalitate a individului are nevoie de o intermediere. ceea ce face bianca andreea balog în pictura sa este paradoxal de aproape şi de departe, în acelaşi timp, de valenţele mitice.
labirintul său este iniţiatic dar iniţierea este profund personală, experimentul artistic de tipul „artă pentru artă” este la rândul său o miză puternică. deşi artista recunoaşte caracterul experimental al demersului său, coerenţa nu trădează nici o ezitare care ar fi specifică încercărilor de atelier. labirintul propus de ea este unul care inversează permanent semnificaţiile, precum şi raportul interior – exterior. combinaţia inedită de geometrie şi gestualism pictural – ambele foarte bine temperate – transformă pictura într-o experienţă personală dar oferă un bizar peisaj panoramic. seamănă cu planul unui oraş măturat de o furtună de culoare. epurarea arhitecturală este ritmată de această intervenţie spontană.
ceea ce fascinează în lucrările biancăi balog este permanentul dialog, uneori perceput ca şi conflict, între o geometrie personală şi un gestualism şi mai personal care, deşi ar trebui să se anuleze reciproc, ajung să alcătuiască un peisaj uneori suprarealist, alteori absurd, uneori strident, alteori discret.
originalitatea lucrărilor – deşi tânăra artistă îşi recunoaşte admiraţia faţă de curente ale secolului xx şi mărturiseşte admiraţia faţă de curente „trecute” – este frapantă şi surprinzătoare: avem în faţă un mediu urban inedit, puternic şi spontan descris printr-un demers pictural care, de fapt, e complet lipsit de narativitate. bianca balog numeşte asta echilibru.
Recent Comments