Ca urmare a comunicatului transmis de domnii senatori Ilie Sarbu si Puiu Hasotti, liderii grupurilor PSD si PNL din Senatul Romaniei, dorim sa facem urmatoarele precizari, venind in intampinarea dorintei exprimate de semnatari : clarificarea „ catorva aspecte ridicate de oamenii de buna credinta“ in legatura cu Institutul Cultural Roman.
In comunicat se afirma ca pentru bugetul ICR „nu s-a dat niciodata socoteala in mod clar“. Amintim ca, in afara de rapoartele anuale prezentate consiliului de conducere al ICR, publicate pe site si transmise, spre informare, inclusiv membrilor comisiilor de cultura ale Parlamentului, informatiile despre proiectele derulate si finantarile aferente sunt disponibile, la zi, pe pagina de web a institutiei si sunt difuzate constant catre mass media. Institutul Cultural Roman se supune acelorasi rigori ca orice alta institutie publica in privinta modului de cheltuire a fondurilor de care dispune. Anual, Curtea de Conturi a Romaniei a controlat intreaga activitate a ICR, observatiile formulate in cadrul acestor controale fiind urmate de masuri in consecinta.
Autorii comunicatului aduc ca exemplu de neregula faptul ca in 2011 s-ar fi „infiintat functii de vicepresedinti“, pentru care s-ar fi acordat „salarii importante fara sa existe acoperire legala“. Functiile la care se face referire exista in organigrama ICR inca din 2003, cand presedinte al Institutului era domnul academician Augustin Buzura. Actuala conducere nu a modificat nici numarul pozitiilor de vicepresedinte, nici remuneratia aferenta, corespunzatoare nivelului de subsecretar de stat. Salarizarea functiilor respective a fost asigurata, in fiecare an, prin legea bugetului de stat. Anul trecut, in urma observatiilor formulate de Curtea de Conturi, Ministerul Afacerilor Externe a initiat, la cererea ICR, ordonanta de urgenta 72/2011 prin care functiile de vicepresedinte sunt prevazute in mod expres in legea de functionare a ICR.
Poate cea mai stranie sustinere din comunicatul senatorilor USL este ca ICR ar ignora „Uniunea Scriitorilor, Uniunea Compozitorilor sau Uniunea Artistilor Plastici“. Astfel, interventia Senatului ar fi motivata de dorinta „de a deschide ICR spre institutiile de cultura legitime din Romania“. Amintim ca din consiliul de conducere al ICR fac parte, in prezent, in conformitate cu Legea 356/2003 privind infiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Roman, sapte membri numiti de Presedintele Romaniei la propunerea asociatiilor si uniunilor de creatori: domnul Gabriel Chifu, propus de Uniunea Scriitorilor din Romania; doamna Aura Corbeanu, propusa de Uniunea Teatrala din Romania; doamna Ana Maria Zahariade, propusa de Uniunea Arhitecţilor din Romania; doamna Cristiana Russu, propusa de Uniunea Artiştilor Plastici din Romania; domnul Constantin Pivniceru, propus de Uniunea Cineaştilor din Romania; domnul Ulpiu Vlad, propus de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Romania; domnul Grigore Arsene, propus de Asociaţia Editorilor din Romania. Din consiliul de conducere mai fac parte, conform legii in forma anteriora ordonantei de urgenta, un membru desemnat de Preşedintele Romaniei, un membru desemnat de primul-ministru, un secretar de stat desemnat de ministrul afacerilor externe, un secretar de stat desemnat de ministrul culturii şi cultelor, un secretar de stat desemnat de ministrul educaţiei, cercetarii şi tineretului, preşedintele Academiei Romane sau un vicepreşedinte desemnat de acesta, precum şi sapte membri numiti de Presedintele Romaniei la propunerea preşedintelui Institutului (www.icr.ro/bucuresti/despre-noi/conducerea-icr/consiliul-de-conducere-al-icr.html). Calitatea de membru in consiliul de conducere al ICR nu este remunerata. Dincolo de aceasta formula institutionala, colaborarile ICR cu institutiile reprezentative pentru mediile culturale si artistice din Romania sunt nenumarate si de anvergura, atat pentru proiectele derulate in tara cat si pentru cele din strainatate. Amintim doar colaborarile cu asociatiile de editori pentru organizarea reprezentarii Romaniei la targuri internationale de carte, colaborarea cu UCIN si Arhiva Nationala de Film la organizarea Festivalului Filmului European, parteneriatele cu UNITER pentru Festivalul National de Teatru, contributia ICR la festivaluri precum TIFF, Festivalul International de Teatru de la Sibiu, Festivalul „Shakespeare“, spectacolele sustinute de trupe de teatru din Romania si turneele unor muzicieni romani de prestigiu pe scene importante din strainatate cu sprijinul ICR. Ne intrebam, in aceste conditii, care sunt, in viziunea semnatarilor comunicatului, „institutiile de cultura legitime“ din Romania si cine „oamenii de buna credinta“ care „ridica aspecte“ si „semnaleaza ilegalitati“ in activitatea ICR.
Acestea sunt faptele. Cat priveste afirmatiile domnilor Sarbu si Hasotti, in lipsa unor probe concludente, nu pot fi interpretate decat ca declaratii politice tendentioase, cu vadit caracter de dezinformare (oare pozitia lor reprezinta, cu mandat, pozitia politica a Senatului Romaniei?). Impotriva acestor falsificari, conducerea ICR reafirma adevarul evident ca deplina independenta politica a Institutului a putut fi asigurata si pana acum, cu Legea 356/2003 (care a fost propusa de un guvern PSD, votata de un parlament cu majoritate PSD si promulgata de un presedinte PSD), si ca OUG promulgata recent de guvernul USL nu va face decit sa introduca fortat in ICR jocurile politice din Biroul permanent al Senatului. Din pacate, ne apropiem cu pasi repezi de politizarea Institutului Cultural Roman si de anihilarea independentei sale politice si culturale.
Institutul Cultural Roman
Recent Comments