Vlad Ardeleanu, „They Shoot Dictators, Don’t They?” @ Jecza Galley, Timișoara

Stimaţi tovarăşi,

Congresul internaţionalei comuniste prezintă darea de seamă “Salvgardarea culturii prin aculturaţie autofagă, survolarea labirintului insolvabil, contracepţia socialului în politică”.

Cadranul geopolitic, marea uzină a barilului cosmopolit,  prin prezenta înfăţişează limitele heteroclite ale personalităţilor proeminente surprinse în plenitudinea magmei iluzionismului mediatic.

Propaganda inversă suprimă într-o dualitate funestă hieratismul perplex, aducând limita incompatibilă dintre cultul personalităţii şi depersonalizarea mutilantă, pulverizând până la stupoare axiologia paralelă a revoluţiilor şi involuţiilor, conducând la disoluţia în câmpul cameleonic al politicilor răsturnate.

Protagonistul Vlad Ardeleanu demarează problematizând abruptul transpolitic, decriptând ironiile incomensurabilului joc simultan dintre scena politicului şi umbrele insondabile ale marilor culise.

Dr. Arte vizuale neocapitocomunist Gabriel Kelemen,2012

Vlad Ardeleanu

Pictura lui Vlad Ardeleanu propune privitorului un univers personal, al unui trecut colectiv, sedimentat în amintirea pictorului din perioada copilăriei din anii1970-1985. Subiectul principal al lui Ardeleanu este memoria colectivă a unui trecut torpilat de evenimente socio-politice tensionate, filtrate de regimul comunist şi introduse în circuit doar fragmentar.

Evenimentele ce au marcat istoria adevărată a comunismului precum atacul cu bombă din 1981 a lui Carlos Şacalul, vizita lui Ceausescu la Disney Land sau imaginea diferitelor personalităţi negative care au marcat timpurile şi au generat mituri – devin personaje portretizate de artist.

Subiectul politic, poveştile auzite în familie sau asimilate prin intermediul radioului,  trecute prin prisma percepţiei copilului sau a adolescentului de la acea vreme, ajung astăzi să străpungă straturile tulburi ale memoriei, pentru a fi scoase la lumina creaţiei. Totuși subiectul politic nu este atât de important, ca natura și exercițiul de rememorare, care in această serie de lucrări este principal. Politicul este un bun pretext pentru justificarea dorinței de exorcizare a unui trecut ambiguu si neclar, politicul deci nu este atât de important, cum este amintirea și rapelul la aceasta perioadă incertă.

Pictura lui Vlad Ardeleanu propune, conceptual vorbind, un fel de post-realism-socialist adus în contemporaneitate. Stratul realului apare subţiat prin prisma amintirilor recuperate de copilul expus unui prezent dur şi tensionat. În mod programatic pictorul diluează culoarea de ulei, creând suprafeţe transparente, lasă zone cu mult alb, suprafeţe de pânză pătată cu materie, ce contrazic celelalte zone de alb cu scursuri de culoare şi creează suprafeţe netezite brutal din cuţit, raclet sau şpaclu, sugerând incertitudinea tulbure extrasă din straturile memoriei selective. Ardeleanu pictează suprafeţe mari de pânză, pictura sa fiind foarte gestuală şi sinceră, în acest fel. Reproduce în pictură citate ale memoriei proprii, ale unui trecut uitat, dar obsedant, imprecis, dar foarte puternic în expresia culorilor şi a formelor ample, desenate şi pictate pe pânză.

Jecza Gallery