Am pus special cuvântul „tratează” între ghilimele și asta din cel puţin două motive. Unul dintre acestea este conotaţia medicală, iar art terapie nu este medicină; în plus, acest cuvânt ne poate duce cu gândul la un pacient care aşteaptă pasiv „să i se dea ceva”, „să i se facă ceva”. Iar art terapia abordează diferit persoana aflată în dificultate şi simptomele ei.

În primul rând clientul este un partener egal, un expert în propria viaţă. Din diverse motive, a uitat acest lucru iar rolul art terapeutului este de a-l ajuta să/şi redescopere propria expertiză, propriul sunet şi vibraţia personală.

Am să apelez din nou la experienţa personală, chiar dacă e limitată însă e directă, nu-i din cărți. Astfel, au beneficiat de art terapie copii ai căror părinţi se separau şi treceau prin perioade dificile, comportamental şi emoţional (agresivitate în parc, cu alţi copii sau acasă, cu părinţii); cupluri care doreau să îşi clarifice anumite aspecte ale vieţii lor şi sau care treceau printr-un proces de separare; persoane în căutarea unui loc de muncă sau care doreau să se clarifice ce anume doresc să facă, cu ei, cu viaţa lor şi care profesie li s-ar potrivi mai bine; profesionişti care şi-au schimbat locul de muncă, urcând în ierarhie şi având dificultăţi de adaptare la noile cerinţe (de la middle management la top management sau chiar membru în board-uri sau care au schimbat compania); copii emotivi sau descurajaţi care aveau dificultăţi la scoală (învăţau mai lent sau deloc la anumite materii); au mai venit bărbaţi şi femei care aveau dificultăţi în a relaţiona cu persoane de sex opus; au fost şi persoane care nu treceau printr-un moment de criză ci doar doreau să afle mai multe despre ei. Fiecare a beneficiat, într-un grad mai profund sau mai superficial, de beneficiile art terapiei. Sigur, paleta este mult mai largă, am redat doar tematici care mi-au venit în minte în timp de scriam acest articol.

*scris de Mihai Albu, psiholog, art terapeut Phronetik® în formare, Safe-Place.ro