„Fur&Skin”, proiect despre înveliş şi captivitate @ Art Yourself

Fur & Skin

„Fur & Skin este un proiect expozițional despre învelișuri, pornit de la două noțiuni pe cât de simple, pe atât de înșelătoare. Blana și pielea reprezintă “armura” ființelor (oameni și animale deopotrivă) care le apropie, le îmbracă, le conțin, le protejează și le diferențiază ca specii.

Dacă sufletul s-ar afla închis undeva înăuntrul nostru, atunci blana sau pielea ar fi țesuturile protectoare ale acestuia, ca pereții unui acvariu pentru cel mai rar pește ținut în captivitate.

Dacă același suflet ar fi o entitate călăuzitoare, undeva în afara noastră, atunci blana și pielea ar face tot posibilul să țină aceste corpuri laolaltă și să le ajute să se miște și să se înalțe.

Omul și animalul sunt un binom indispensabil în lumea dominată de specii sau de particularitățile morfologice ale cărnii. Chiar dacă omul și-a demonstrat de multe ori superioritatea prin violență și sacrificiu față de animal, într-o lume ideală, pacifistă, aceștia ar trăi într-o armonie perfectă. Însă realitatea ne spune altceva. Animalele sunt omorâte, mâncate, li se distruge habitatul, puii rămân fără părinți cât încă sunt mici sau părinții asistă neajutorați la răpirea și uciderea propriilor pui. Aceste lucruri sunt înfăptuite fără milă de către om sau animalele mai puternice. I se spune lanț trofic sau luptă pentru supraviețuire. Însă, într-o societate posibilă, aceste lucruri nu ar mai fi necesare, chiar dacă ele continuă să se întâmple. Iar noi asistăm neputincioși sau indiferenți la înfăptuirea lor. Vorbim despre aceeași lume ironică, în care pancartele și sloganurile pacifiste au un impact foarte mic, iar crima și abuzul sunt la ele acasă, din lăcomia și instinctul de a poseda și de a ucide, specifice semenilor noștri.

Lucrările din această expoziție, selecționate după criterii conceptuale, spun povești din această lume contradictorie.

Unele omagiază frumusețea și fragilitatea animalului văzut ca simbol sau ca totem, altele trag un semnal de alarmă referitor la nefirescul și ironia relației vânător-victimă.

Captivitate, ieșire din corp, neputința de a ieși din corp, victimizare, vânătoare, consumism, lăcomie, risipă și derizoriu – noțiuni atât de specifice societății în care trăim.

Pe de cealaltă parte, împărăția pielii neîncăpătoare; dichisită, dar totodată limitată; frumusețea epidermică alăturată iluzoriu unor estetizări temporare. Gulere, cristale și pomezi.

Apoi, corpul cu pielea sa sfidătoare, protestul și rictusul, părul și porii care violentează opinia publică, la fel de pudibondă ca un tânăr sfios din secolele trecute. Corpul ca limitare a întinderii pielii. Transformarea imaginii omului prin apelul la corporalitate și prezență fizică.

Acest proiect nu este datat. El ar putea supraviețui în oricare dintre deceniile trecute și probabil în oricare dintre cele viitoare. Cu siguranță lipsesc nume, lucrări și pereți, însă așa arată Fur&Skin, decembrie 2011, la Art Yourself.”

Simona Vilău