Expozitie deschisă în perioada 17 noiembrie – 15 decembrie  2011

Cotroceni /Kotroceni este un motiv de inspiraţie. Este un cartier, o stare retro actuala. Este sediu al puterii ȋn Romania, că vorbim de regi sau președinţi. Este rezidenţialul, dar și sensul unei categorii de așa numiţi “boieri“bucureșteni – cum se zice, care locuiesc în zonă demult şi care au fost doar rareori boieri. În prezent, destui sunt mai degrabă „kotroceni“, dacă ne referim la graiul și snobismul lor de acum. Cotroceni este un areal arhitectonic cu șarm și specific ȋn București, la care cu excepţia centrului sau a zonei Floreasca-Herăstrau, cu greu mai poate concura altul în România. Dar este și o zonă care, deși considerată de top, are o plictiseală și o rutina demne de cauze mai bune. Însă ȋn această zonă și ȋn imediata sa vecinătate sunt instituţii importante, dintre care unele simbol – militare, culturale (Opera Română), religioase sau universitar-știinţifice, precum celebra Grădină Botanică și câteva parcuri cu stil.

De aceea tratarea subiectului ȋn viziunea mea fotografică este o raportare duală: pe de o parte, un acroche liric-elogiativ, pe de altă parte altul ludic-ironic. În fond, ȋntr-o limbă și grafie adesea deformate, de ce nu aș folosi acest termen pentru cartierul ȋn care aproape de când m-am născut, trăiesc și creez?  Poate e bine ca vecinătatea să n-o luăm mereu ȋn serios, dacă vrem să-i rămânem realmente atașaţi. Peisajul, detaliul, cropul sunt  genurile, motivele specifice.

Raportarea foto se produce ȋn demersul meu ȋn cheie realist-poetică, plasticismul e adesea acuzat, demonstrativ, parcă retoric. Culoarea se leagă de tonul local, dar ȋl sublimează. Într-un anume sens, lucrul cu lumina ȋn fotografia digitală pe care o practic a necesitat prelucrari succesive, retușuri, chiar retractări  la nivel de ȋncadrare sau contraste, tonuri și sharf.

Pe de altă parte, ȋn fotografiile cu un anume caracter ludic sau critic, evidenţiez aceste atitudini de raportare, prin utilizarea efectului psihedelic, comic-aluziv sau chiar dark, pentru un anume dramatism. Chiar si frumosul, rafinat standardizat și rezidenţial, are partea sa de dramă, de perisabil și  nereguli. Și aici avem ceva șanţuri și gropi, ceva dezordini (a se vedea două mici garduri căzute de mult, pe care nimeninu le-a repus la locul lor) sau corupţie, abuzuri sau ilegalitaţi arhitectonice și greșeli urbane, sau arbori ȋn paragină.

Fotografiile ce alternează observaţii asupra aspectelor pozitive sau nu ale acestui areal „k(c)otrocenian“ aduc ȋn plasarea fotografiilor ȋn expoziţie motive și subiecte relativ bine departajate, palierizate. Aduc tot pentru raport și câteva fotografii  cu subiect din alte zone din București. Spatiul pe doua etaje al unei vile specifice cartierului m-a ajutat astfel ȋn acest demers. Cartierul ȋn care trăiesc m-a inspirat de data asta ca fotograf și mai puţin ca pictor, m-a determinat să-i aloc o completă, diversă și dialectică raportare prin limbaj ȋn viziunea mea. Cartierul merita un minim omagiu.

Te simţi ȋn/din Cotroceni sau din Kotroceni?  Asta este intrebarea..

Daniel Crăciun, artist vizual