Le onzième prix Marcel Duchamp a été décerné samedi 22 octobre à Mircea Cantor. Le jury a récompensé son œuvre « Fishing flies » lors d’une cérémonie organisée dans le cadre de la Fiac.
L’Association pour la diffusion internationale de l’Art français (ADIAF) a remis samedi 22 octobre le prix Marcel Duchamp 2011 à Mircea Cantor. Né en 1977, il avait notamment déjà remporté le prix de la Fondation d’entreprise Ricard en 2004. L’artiste roumain, qui vit et travaille à Paris, l’a emporté sur les trois autres artistes nominés cette année, Damien Cabanes, Guillaume Leblon et Samuel Rousseau.
Après une courte intervention de Gilles Fuchs et de Jennifer Flay, respectivement président de l’ADIAF et directrice de la Fiac, le jury a récompensé l’œuvre Fishing flies. La sculpture/installation est constituée d’hameçons dorés, fixés sur des avions réalisés à partir de canettes, fil de nylon, filets de pêche et bambous. Alfred Pacquement, président du jury, explique avoir choisi Mircea Cantor pour son œuvre « dense et protéiforme, qui s’empare de phénomènes issus de la société contemporaine dont il propose des représentations symboliques ». Fishing flies était présentée avec une sélection de deux autres travaux de Mircea Cantor, dont Vertical Attempt (2009), une vidéo poétique dans laquelle un enfant coupe un filet d’eau du robinet à l’aide de ciseaux.
Comme Cyprien Gaillard l’année dernière, Mircea Cantor sera donc à l’honneur lors d’une exposition personnelle de trois mois au Centre Pompidou à partir de l’automne 2012. L’ADIAF participera à la production de cet évènement et remettra à l’artiste une dotation financière de 35 000 euros. Créé en 2000 par l’ADIAF, le Prix Marcel Duchamp récompense depuis onze ans les artistes de la scène artistique française considérés comme les plus novateurs de leur génération.
Sursa text si foto: www.artclair.com
Mircea Cantor este unul dintre artistii (romani) cei mai circulati, insa este de departe mult supraevaluat.
MIrcea Cantor si Marcel Duchamp nu au cum sa incapa in aceeasi propozitie.
Din pacate pentru prestigiul premiului, iata cum niste foi de ceapa, doua rupturi din ziare si un video despre nimic, care dureaza o secunda, pot sa-ti aduca bani si loc la Pompidou.
Asa se intampla cand impostura artistica are totusi sustinatori puternici – Yvon Lambert.
Pacat, atata vreme cand sunt atatia artisti cu adevarat buni…
bravo horea avram iar o dai in bara… rau de tot. Dar ce sa faci cind invidia si rautatea ne macina, atunci ne gasim cautam tapi ispasitori, pt maruntele noastre pareri.
@Adela Campan
Adela, daca ai o alta parere, te rog sa o spui. Dar nu insulta, caci e inutil si, intr-adevar marunt. In cazul meu nu e vorba de invidii caci nu sunt nici artist si nici nu vreau premiul cu pricina. Mi-am exprimat o opinie critica si daca crezi ca e nedreapta, contracareaz-o cu argumente. E cel mai bine asa.
@Horea Avram: subscriu. Exista mult prea mult balast caduc in spatele scutului modernismului si contemporaneitatii. Desigur, arta ramane in teritoriul subiectivului, unde prea putine argumente isi gasesc loc, insa exista, totusi, cel putin pentru consumatorul laic, niste limite. Sunt de acord ca asocierea Cantor-Duchamp este ridicola. Daca artistul in cauza n-ar fi est-european, si daca vest-europenii nu s-ar afla in iarna decadentei culturii lor vetuste, ceea ce le directioneaza privirea disperata spre Est ca succedaneu (gust pe care-l impartasesc si americanii, insa in cazul lor mobilul este curiozitatea morbida, nu atat decadenta), Cantor n-ar fi existat. “Opera” care mi se infatiseaza in acest articol este, sa ma scuzati, infantila — si nu la modul pozitiv. Intr-adevar, “impostura” este un termen potrivit. Traim vremuri in care abilitatea politica se cere de la artist inaintea si mai mult decat abilitatea artistica. Atunci cand pui in varful de lance al generatiei un om mai mult politic si mai putin artist (calitati care, de regula, sunt mutual exclusive), asta este ceea ce capeti.
Probabil ca ar trebui sa zicem “vai, ce bine totusi ca e un roman acolo!” Ei bine, tocmai pentru ca asta trebuie sa zicem, ce-ar fi sa n-o zicem? Sa nu mai zicem ca orice lucru lipsit de valoare e valoros numai si numai pentru ca e al nostru. E ca si cum ne-am aprecia propriile parturi, pentru simpla calitate ca sunt ale noastre.
Cu stima.
…lucrurile stau mult mai simplu.
Traim intr-o societate Kitsch & Kinky din toate perspectivele.
La alegere se poate pronunta KiKi or KaKa,ori orice alta forma dupa gust !
Merge si kiki-miki de 2 lei ridichii .