[photosmash id=17]

Dacă toată lumea – de când e lumea! – vrea altceva, fără să ştie, de cele mai multe ori, ce vrea, de fapt, Alex Baciu şi Mircea Popescu vor Artceva. Şi nu doar că ştiu ce aşteaptă de la acest Artceva, dar l-au prins într-un proiect în care, tragem nădejde, nu-l vor încremeni.
În primul rând, îşi doresc ca vernisajul expoziţiei lor – şi, bănuim, al tuturor vernisajelor – să nu fie captivul canonului arhicunoscut al evenimentelor de acest gen. Din câte am auzit prin ateliere şi galerii, mai toţi artiştii vor asta. Doar că Alex şi Mircea fac ce şi-au propus. Chiar acum! Iar noi sunt martori şi actori, în acelaşi timp, ai proiectului.
Cu adevărat important este, însă, că acest eveniment… altfel „ambalează” un conţinut original. Lucrările celor doi au, ca să-i cităm, artceva în ele.

Pictura lui Alex Baciu e un răspuns ironic la adresa consumismului care, observă artistul, şi-a făurit „Zei moderni”, de la Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşti, până la Zâna Măseluţă şi Omul de pe Lună. Ironia lui Baciu nu e, însă, una acidă, vitriolantă, ci, din contră, tandră şi candidă, căci la noii „idoli” s-a închinat, în copilărie, şi el. Prin urmare, întrucât e parte din această lume şi pentru că nu i se poate opune, artistul o updateză, o remodelează, fără să o maimuţărească. Ca un Arcimboldo hipermodern, Alex Baciu perturbă câteva mituri contemporane, le răstălmăceşte şi – desenator rafinat şi atent la detalii fiind – le… încondeiază cu umor. În fond, pentru spiritului său ludic (ce e „trădat” aproape în fiecare pânză de plăcerea jocului), această lume este – cel puţin pentru lucrările de acum şi aici – principala sursă de inspiraţie şi, totodată, partenerul cel mai profitabil al unui dialog aflat la graniţa suprarealismului.

Mircea Popescu nu întoarce şi celălalt obraz realităţii agresive, de zi cu zi, dar nu e nici reactiv. Sau, mai exact spus, reacţia sa este aceea de a developa efectele “atacului” zilnic al evenimentelor ce se succed cu o viteză nebună şi care lasă peste tot urme, uneori mai profunde, alteori doar superficiale. Astfel, portretele semnate de el sunt chipurile noilor moaşte ale secolului XXI, care s-au “sfiinţit” la lumina ecranului de computer şi la cea a televizorului. Artistul nu se rezumă să redea expresia morbidă a unor mumii contemporane – emaciate, dematerializate, disipate –, ci (le) face o serie de tomografii plastice. Fiecare chip, lipsit de personalitate şi desubstanţializat, e o posibilă oglindă pe care Mircea Popescu o oferă privitorului. Te poţi regăsi sau nu în ea, îţi seamănă ori ba. Important este să o priveşti şi să reflectezi, chiar dacă nu te reflectezi. Să fii, în propriile labirinuturi sau în cele în care ai şansa să pătrunzi, nu Minotaurul care îşi aşteaptă victima, ci acela care caută ieşirea. La adevărata lumină, pe care şi ochii unora dintre “oamenii” lui Popescu încă o mai poartă în ei.

Robert Şerban
scriitor

Artceva, cineva? Dacă da, artiştii vizuali Alex Baciu şi Mircea Popescu vă întâmpină cu un eveniment special de artă contemporană, în care artele vizuale se vor împleti cu muzica lui Vali Florea ce va mixa speach-ul lui Robert Şerban.

Deschiderea – în data de 21 octombrie 2011, ora 17, la Galeria Pygmalion, Timişoara (Str. Augustin Pacha nr 8).  În partea a doua a evenimentului se va lansa catalogul Artceva, cu texte critice de Suzana Fântânariu, Diana Marincu şi Robert Şerban.

Evenimentul este realizat cu sprijinul Primăriei Muncipiului Timişoara, Consiliulului Local şi al Casei de cultură Timişoara, fiind sub patronajul Asociaţiei Agora Unit.