Robert Koteles. Hyperstar şi alte semne

Artist: Köteles Róbert
Titlul expoziţiei Forever
19 septembrie – 27 octombrie

Galeria Calina, Timisoara


[email protected]
www.calina.ro

Ileana Pintilie

Încă din perioada lui de debut, cu mai bine de un deceniu în urma, Robert Koteles a început să lucreze compoziţii abstracte utilizând un semn grafic distinctiv, şi anume un fundal alcătuit dintr-o structură de reţele de linii. Aceste reţele devin pentru el un fel de suport vizual continuu, o vibraţie optică ce perpetuează o stare tensională. Tânarul artist a lucrat şi a expus o vreme astfel de desene de reţele în sine, ca nişte studii de pur exerciţtiu de concentrare; ele ne aminteau tuturor de Bertalan, dar influenţa exercitată de acesta pare să fi fost doar o asimilare inconştientă a unor date stilistice, utilizate în mod diferit, cu un nou conţinut.

Structurile abstracte create de Koteles au devenit cu timpul purtatoare de semne multiple şi din ce în ce mai complexe. Realizate cu mâna liberă, cu linii tremurânde, aceste structuri s-au imbogăţit cu forme stelate, desenate precis şi impunându-se prin perfecţiunea lor, în contrast evident datorită muchiilor şi colţurilor tăioase. Suprapuse peste “plasele” de linii, stelele fuzionează cu acestea creând o noua expresivitate.

În această ecuaţie contrastantă, generată de opoziţia formelor şi a structurilor geometrice, artistul a introdus ulterior culoarea, ca un semn aducând cu sine palpitarea vieţii şi a senzualităţii (senzorialităţii). În plus, culoarea este tratată gestual, ca o amprentă personală a creatorului, definită prin tuşe libere sau pur şi simplu pete, lăsând deschisă calea oricarei interpretări.

Jocul contrastant dintre formă, reprezentând rigoarea raţională, şi culoare, simbolizând viaţa şi “căldura” trăirilor umane, alcătuieşte miza expresivităţii sale plastice. Pe acest joc al elementelor fundamentale se construieşte întreaga sa reprezentare vizuală, care nu mai are nevoie, îin acest caz, de reprezentări figurative.

Absenţa figuraţiei nu atrage după sine o sărăcire a conţinutului semantic al lucrărilor, ci este compensată, în mod ingenios, de noua încărcătură semantică proiectată asupra limbajului plastic, reprezentat de formă şi culoare în principal, ca de nişte actanţi, deveniţi, printr-un joc subtil al influenţelor perceptive, adevărate “personaje”, purtătoare, dacă nu a unei naraţiuni, cel puţin a unor trăsături umane recunoscute. Petele de culoare, intensitatea roşului, fac ca aceste elemente de limbaj plastic, culoarea roşie de exemplu, să fie asociate cu trăirile intense umane – pasiune, de la iubire la violenţă etc.

Forţa expresivă a acestui limbaj, care instituie „trăiri” umane şi în absenţa reprezentării figurii umane alcătuieşte, în opinia noastra, piesa de rezistenţă a acestei expoziţii puriste, din care sunt eliminate repetiţiile, cacofoniile, limbajul redundant narativ.

Prin această epurare stilistică semnificativă, Robert Koteles se înscrie din plin în mişcarea artistică timişoreană, recunoscându-şi printre precursori pe foştii membrii ai Grupului Sigma. Amintirea lui Bertalan, dar şi al lui Flondor, profesorul său de atelier în anii de formare, stăruie într-un mod nou, detaşat de influenţele directe, ci doar ca o absobţie de elemente de gândire, generatoare de forme artistice noi. Astfel, peste decenii, întilnirile spirituale devin mai tandre, oferind o coerenţă mai mare unui topos artistic important.