Galeria Veroniki Art va invita la expozitia Gabrielei Culic – “Intre Zi si Noapte / Between Day and Night”. Vernisajul a avut loc miercuri – 21 septembrie, ora 18.00

fotoreportaj Lucian Muntean

ÎNTRE ZI ŞI NOAPTE  – Gabriela CULIC

Suprarealismul, unul dintre curentele avangardei care a dominat secolul XX, mai  ales ca modalitate de evaziune sau frondă,  în funcţie de culturile în care s-a manifestat a prelungit spre contemporaneitate, sub forme mai dogmatic dependente de primul program sau mai relaxate, mai dispuse hibridării cu sursele localizante, şi cu alte tipologii ale introspecţiei, filonul fantastic al romantismului.

Actualitatea culturală atât de eclectică şi sensibilă mai curând la potenţialul metisărilor şi recuperărilor patrimoniale, la ambiguităţile de opţiune şi de program, lasă câmp deschis reinterpretărilor unor conţinuturi ale acestor programe şi filoane tematice – raportări acuzat personale, libere de constrângerile unei anume tipologii de limbaj plastic.

Aceasta este zona Gabrielei Culic, artist situat la limita – destul de transparentă – dintre abstracţia lirică şi un figurativ pătruns în imagine prin multe filtre, îndatorat unei spaţializări sublimat peisagistice şi acest fantastic, ce aparţine suprarealităţii ca domeniu al iluziei, al reveriei şi presiunii onirice persistente din epocile arhaice şi care refulează mereu în diverse prezenturi ale istoriei culturale şi, desigur astăzi. Ne aflăm în prezenţa unei tipologii a fantasticului independent de formulele şi investirile semantice ale primei avangarde, de morfologiile şi jocurile sintactice ale curentului ce şi-a adjudecat acest termen.

Pictura Gabrielei Culic evoluează deci în acest areal al interferenţei între programele unui subiectivism dependent de nivelele senzorialităţii alertate de predispoziţii şi reacţii afective, şi fantasticul îndatorat unei mitologii a nocturnului şi diurnului, fantasmaticului provenit din tensiunea dintre poetica nocturnului, htonian şi acvatic în complementaritate cu cerul înstelat, cu dominante de griuri întunecate. Subtile opacităţi şi transparenţe în care se insinuează vehemenţa caldă a unor focuri sau figuri imprecise de monştri, şi, pe de altă parte, transparenţele fluide ale unui diurn manifestat prin tonuri luminoase, griuri calde sau reci, trasee de picături, ceţuri melancolice şi protectoare. Nimic în această pictură ce stă sub semnul reveriei, între imaginarul nocturn şi melancolia dizolvantă a zilei nu este agresiv sau terifiant, subiectul şi această lume neacreditată de nicio tentă de realism, acest obiect inactualizat, întâlnindu-se în infinitul imaginar dintre cer şi pământ, dintre inventivitatea morfologică a naraţiei mitice şi infinitul spaţiului de dincolo de iluzionismul peisagistic.

În lucrările mai recente, mediul difuz al spaţializărilor dizolvante (în lumină sau umbră) permit coagularea, nu foarte fermă dar tinzând spre formă a unor nuclee protofigurative, mai curând nuclee de tensiune ale unui proces de condensare. În mod nonretoric, fără a acuza profunzimea acestei problematici, condiţia spaţialităţii ca ficţiune, a realului ca improbabilitate şi a picturii ca pasaj între bidimensionalitate şi tridimensionalitate ca variante ale infinitelor dimensiuni imaginare sunt propuse discret, metaforizate printr-o picturalitate cu rol conceptual şi “plastic” deopotrivă.

Curator,

Alexandra Titu


Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.