23 Iulie – 20 Septembrie
Evenimentul a fost prezentat de Alexandra Titu si Andrei Jecza, urmat fiind de un concert de percutie sustinut de Doru Roman.
Concept/Statement Ioan Augustin POP:
Arheologia industrială este un proiect ce propune re-elaborarea lumii în legătură cu imaginea marcată de factorul politic, cu asimilarea politicului în estetică şi cu înţelesul „transistoric” al facerii şi desfacerii realităţii conduse de mecanismele şi obiectele ei din fier. Arheologia industrială se naşte dintr-o zodie de producţie şi război, cât o epocă, „de fier”, se proiectează transgresând istorii şi estetică; ea este „resursă fundamentală prin intermediul opoziţiilor progresist şi conservator, anticipativ şi tradiţional.
Arheologia industrială e compusă din rugină şi cofraj, imagini de frescă şi decopertare, conservare şi săpătură preventivă, obiecte nostalgice, hipnotice şi istorice şi, mai ales, dintr-o memorie ”re-activată”.
“Acuma, azi, cortina, motorul, uzina, toate de fier, sunt istorie încă prezentă şi obiective a căror frescă din rugină şi funingine n-au fost nici îngropate, nici decopertate. Proiectul propune o suită de imagini pictoriale: tablouri panoramatice despre obiecte feroase. Rolul e de împotrivire la uitare, de consevare a memoriei unui prezent acut, a zodiei de război şi a tot ceea ce nu are voie să fie închis.
Adaug: arheologia industrială nu e doar un sit. Situl sunt eu, aflat într-un cârlig de timp, călătorind cu imaginaţia într-un viitor în care detectez o urmă, un semn arheologic, ce mă determină să fac o incursiune în trecutul-azi; ceea ce fac e să reconstitui în imagini datele într-o cromatică intensă chimic, fosforescentă, televizuală.
Legătura dintre artă şi viaţă, din anii copilăriei mele fără de cuvinte, are şi o latură „performativă”, dacă mă gândesc la portretul fotorealist făcut lui Lenin după reproducerile care abundau în perioada respectivă; aceeaşi legătură mai are şi o sinceră intuiţie când, jucându-mă cu tot felul de obiecte „găsite”, de fierăraie adunate de la Depoul de locomotive din apropiere, am ghicit veritabile „asamblaje-instalaţii”, bine construite pe atunci, şi efemere pentru totdeauna.” (Ioan-Augustin Pop, Pictura între metaforă şi realitate, 2006)
Cum arătau cortina, motorul şi uzina din fier? Ce s-a întâmplat cu memoria, cum le vor fi întâmpinat înaintaşii post-industrialismului şi cum apar toate astea drept conştiinţă artistică? Întrebările chestionează o lume şi o minte de fier, pe care le-am botezat cu numele de „arheologie industrială”.
Sistemul comunist a eşuat, „iconomia” ştiinţei îşi schimbă strategiile, motiv pentru care esenţa capitalizării civilizaţiei, creaţia umană, se reflectă în imagini tehno-ufologice.
Prezenţa în perimetrul discuţiilor şi preocupărilor artei a raportului politica estetică-estetica politică demască fapte din interiorul ideologiilor competiţionale cu consecinţe secundare: radicalismul eficienţei şi privatizarea necondiţionată, economia determinată de fiinţa prognozei şi a statisticii şi existenţa înnoirii.
Spre deosebire de secolul XX – un final de epocă de fier – în care cercetarea şi inventica, învăţarea şi prospecţia, preocupări umaniste şi artistice, s-au diversificat, găsim că lucrurile de altădată, a bătrânilor greci, s-au identificat în originarul techne.
Dar în ce măsură invenţia şi descoperirea se anulează/susţin, se moştenesc/transmit? La mijloc stă o dialectică: în timp ce producţia este măsurabilă şi descoperirea anticipează, descoperirea este o morală a unei lumi în schimbare.
—
JECZA Gallery
Calea Martirilor 51/45
300774 Timisoara Romania
Tel. +40256482056
Mob.+40722666445
Postcomunism – Postmodernism – Consumism ?
Pe-un picior de plai,pe-o gura de rai, o turma dez-orientata de mioare fara pastor,manjite in rosu, pasc intr-un peisaj apocaliptic pe fondul unor blocuri imense de beton din a caror alaturare descifram inscriptia :
POSTCOMUNISM.
Porumbelul imaculat al Duhului planeaza aproape invizibil,inefabil pe un petic de cer senin,albastru,deasupra unui morman de bidoane ruginite.Culori violente,fosforescente,radioactive ne agreseaza vizual sugerand omniprezenta poluarii. Compementar – rosu murdar – verde smarald,rosu si negru : postcomunism,postfascism, postmodernism – Consumism ?
Tehne intre arta si tehnologie.Dialog si confruntare a traditiei cu modernitatea,a naturalului cu artificialul,
a materiei cu spiritul.
Referinduse la esenta materialisului Heidegger aprecia ca aceasta : ,, … nu consta in afirmatia ca totul este materie,ci mai degraba
intr-o determinare metafizica potrivit careia orice fiintare apare ca material al muncii. Esenta metafizic-moderna a muncii este prefigurata in Fenomenologia Spiritului a lui Hegel ca proces autoguvernant al producerii neconditionate,ceea ce corespunde unei obiectualizari a realului pe care o efectueaza omul conceput ca subiectivitate. Esenta materialismului se ascunde in esenta tehnicii despre care,ce-i drept se
scrie mult,dar se gandeste putin.Tehnica este in esenta ei un destin de ordinul istoriei fiintei,un destin al
adevarului fiintei cazut in uitare.Nu numai prin nume trimite ea inapoi la tehne a grecilor,ci si pe planul istoriei esentei ea provine din tehne ca dintr-o modalitate a lui aleteuein,adica a revelarii fiintei.Fiind o forma a adevarului tehnica isi are temeiul in istoria metafizicii.La randul ei aceasta este o faza de exceptie,
singura care pana acum poate fi cuprinsa cu vederea,a istoriei fiintei.Se pot lua diferite atitudini fata de invataturile comunismului si fata de fundamentele lor,insa din punctul de vedere al istoriei fiintei este clar
ca in el se exprima o cunoastere elementara a ceea ce tine de istoria lumii.Cine intelege ,, comunismul ” doar ca ,, partid “,sau doar ca o ,, conceptie despre lume ” ,gandeste la fel de limitat ca cei care prin cuvantul ,, americanism ” au in vedere,si pe acesta dispretuindu-l, doar un anumit stil de viata.” ( Scrisoare despre umanism,Repere pe drumul gandirii,Bucuresti,ed.Politica,1988,p.320-321 )
Un singur om ( poate artistul ) cu spatele la privitor pare a cauta o iesire din replica industriala a castelului
kafkian,dar in fata lui,in loc de usa este un zid.Singura iesire posibila din acest labirint concentrationar post-industrial este pe verticala,spre cer,de unde razbate o raza de lumina.
Inflorescente albe razbat cu greu printre ruine luminand cu un licar al sperantei.