Alina Cristescu & Galeria Calina
Spaţiu de Artă Contemporană,

Vă invită luni 13 iunie ora 18 la deschiderea expoziţiei de pictură

Viziuni ale reveriei

Artist Diana Serghiuţă

Cuvânt de deschidere

Prof. Univ. Dr.
Carol David

Viziuni ale reveriei

Primul cuvânt ce ne vine în minte privind lucrările Dianei Serghiuţă este cuvântul mister. În mod evident, opera artistei se situează mult deasupra unor analize morfologice sau semantice obişnuite. Măiestria profesională, adecvarea perfectă a limbajului plastic la imagine, trăirea vibrantă a tuşei ne încântă privirea şi ne invită să înaintăm neprecauţi în spaţiul imaginii lucrărilor, avertizaţi fiind doar de anomaliile bicefale ale bestiarului, prezentate într-un firesc al tratării realiste, într-un spaţiu  perspectival realist. Abia din acest moment poezia imaginii, atmosfera de reverie şi armonia clasică se destramă, lăsând loc unor tensiuni ce provin dintr-o acută nevoie a conştientizării de sine a artistei şi din intensitatea pătrunderii lumii proxime, încărcate de semnificaţii.

Este evident că lucrările Dianei Serghiuţă se situează în zona suprarealismului sau mai exact, a unui realism magic inedit, de factură postmodernă. Prezentarea unui microcosmos animalier „la nivelul ierbii”, un bestiar fiinţând firesc pe lângă monumentale şi sinistre ruine ale uzinelor socialiste, abandonate parcă în fugă, constituie locul şi izvorul reveriilor în care se insinuează emblematic şi creaturile malformate, mişunând firesc într-o normalitate ontologic şi structural viciată de amprenta otrăvurilor unui trecut strâmb. Atmosfera lucrărilor oscilează imperceptibil între realist şi halucinant.

Asemenea exerciţiului psihanalitic, se evocă confluenţa înţelesurilor întru satisfacerea intelectului, pe cât de profund, pe atât de emoţionant. Sondarea interiorităţilor celor mai profunde până în zonele unor arhetipuri polivalente este un gen de explorare susţinută prin reprezentări hiperrealiste. Experienţa emoţională ne plasează ca pe muchie de cuţit deasupra unui abis, în care coexistă certitudinile şi incertitudinile noastre. Desigur, arta trebuie să rămână o experienţă emoţională în primul rând şi doar după aceea, un subiect de analiză.

Lipsa de transparenţă a aparenţelor, ermetismul simbolisticii, înţelegerea noastră ricoşând de pe subiectul magistral tratat, ajunge să proiecteze în imaginar sensuri polivalente, trasee spiritual psihologice ca nişte unde magnetice între creator şi privitor. Subiectele surprinzătoare, tratate cu virtuozitate, compoziţia, atmosfera cromatică perfect realizată constituie primul nivel, imaginea-ecran în spatele căreia se deschid spaţiile imense ale imaginarului, oceanul cosmic infinit al proiecţiilor subconştientului în care autor şi privitor se pot avânta precum Dante şi Vergiliu în  infern.

Diana Serghiuţă este o desenatoare desăvârşită şi stăpâneşte cu mare rafinament limbajul gestual şi cromatic al picturii, pasajele subtile, contrastele dinamice tonale, clarobscurul şi transparenţele de tip hiper şi suprarealist. Reflexele cromatice şi polarizările tonale alcătuiesc sisteme armonice ce evocă reveria şi viziunile onirice. În exprimarea plastică realistă şi hiperrealistă pe care o abordează, artista nu întâmpină nici un fel de dificultăţi tehnice în realizarea unor subiecte extrem de pretenţioase, cum e toată gama bestiarului intim desfăşurat în diverse spaţii de mare încărcătură metafizică. Artista foloseşte o simbolistică a bestiarului în mod cu totul inedită, materializări, apariţii ale memoriei afective.

Lucrările Dianei Serghiuţă ascund ceva de neexprimat. Acel ceva de neexprimat, acea încărcătură concentrată a virtualităţilor încă nemanifestate ce aşteaptă la poarta lumii, asemenea lumii necreate înainte de Big Bang, are, în cazul artei Dianei Serghiuţă, un posibil traseu vectorial uşor descendent, marcat gravitaţional, traseu atras de misterele şi pericolele lumii telurice pângărite. Simţim tensiunea limitării, o teroare ascunsă ce stă în calea descătuşării, a nevoii apriorice a traseului ascendent de desprindere de tot ce este pământesc.

Ştim că elementele imaginarului şi coordonatele afectivităţii, toată rezerva şi suportul spiritualităţii omului, originează în copilărie. Artista a copilărit într-un peisaj ca „o gură de rai”, un adevărat paradis al naturii, dar care nu a scăpat maculării din partea forţelor întunericului care au plasat exact în acel loc, ca pentru contrast, o imensă uzină chimică, cu toate „binefacerile” ei aferente. Această tensiune a contrastelor, armonia feerică a naturii şi ameninţarea iminentă a efectelor industriale otrăvitoare, au inclus în sensibilitatea devenirii spirituale a artistei, acea îndoială, acea alarmă nedeclanşată ce stă în spatele imaginilor aparent liniştite, producând acel efect unic al unei ambiguităţi metafizice, care în ultimă instanţă, dacă vom căuta mai profund, ascund o teroare cosmică.
Foto credits: Ugron Reka