17 mai, ora 20.00, Sala Atelier, TNB

SUPERGABRIELA

„superGabriela” cuprinde “dreams.land” (un duet creat în 2007) și “superGabriela” (un solo realizat în 2010).

Alternativ sexi, răvășitoare și de un umor negru, această seară în două părți explorează rînd pe rînd expresii ale iubirii și ale pierderii, stări intense și iluziile vieții de zi cu zi.

„superGabriela” este un spectacol dedicat Gabrielei Tudor.

Partea 1: dreams.land

Amintirea viselor și felul în care cineva le poate reda lumea: poate fi scăldată în fum, poate veni în flash-uri, fragmente de imagini, sunete și cuvinte, senzații și emoții puternice. Prin „dreams.land”  Cosmin Manolescu își continuă investigația și dorința de a aprofunda relația dintre performeri și public prin legarea la ochi a participanților la spectacol și conducerea lor într-un spațiu hiper-intim, unde aceștia pot alege să experimenteze dreams.land cu sau fără văz.

Concept & coregrafie: Cosmin Manolescu

Interpretare: Camille Mutel & Litsa Kiousi

Consultant: Gabriela Tudor

Lumini: Cătălin Nicolescu

Durată: 45 min.

Realizat cu susținerea: Sibiu & Luxembourg et Grande Region – Capitale Culturale Europene 2007, Centre de Creation Choregraphique Luxemburgeoise – 3 CL, Administrația Fondului Cultural Național, Centrul Național al Dansului București

Partea a 2-a: superGabriela

Legătura dintre performeri și public din prima piesă continuă în partea a doua a spectacolului, „superGabriela”, un solo personal despre dragoste și durere. „superGabriela” reprezintă  repunerea în scenă a unui spectacol cu patru interpreți ce a avut premiera în 2009.

Coreografia și interpretarea: Cosmin Manolescu

Durata: 20 min.

Realizat cu sprijinul: Institutului Cultural Român – Programul Cantemir, Centrului Național al Dansului București, Administrației Fondului Cultural Național

Cosmin Manolescu este coregraf, performer și manager cultural. Este director executiv al Fundației Gabriela Tudor și al Asociației ArtistNe(s)t – Rețeaua Centrelor de Rezidență pentru Artiști in Romania – rețea fondată de Gabriela Tudor în 2006. Spectacolele sale au fost prezentate cu succes în importante festivaluri și teatre de dans din Amsterdam, Barcelona, Bassano del Grappa, Beirut, Bremen, București, Dublin, Florența, Liverpool, Lyon, New York, San Diego, Paris, Porto, Roma, Rotterdam etc. În 2005 Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici din Paris îi acordă premiul „Nouveau Talent Choregraphie” pentru spectacolul „Paradis Serial” și proiectul „Don’t Ask the Blond”. Impreuna cu Gabriela Tudor, Cosmin Manolescu a jucat un rol important în dezvoltarea dansului contemporan în România și crearea Centrului Național al Dansului București.

Detalii pe site-ul www.cndb.ro

Spectacolul are loc la Sala Atelier a TNB (intrarea prin Operetă)
Preţ bilete: 20 de lei / 10 lei redus
Biletele se achiziţionează de la Casa de Bilete a TNB

Recomandat de RFI Romania

Parteneri media : 24 Fun, Liternet, Veioza Arte, Port.ro, Suplimentul de Cultura, Onlinegallery.ro, Thechronicle.ro, Bucuresti.tonight.eu, Metropotam.ro, WebPr.ro, Modernism.ro, HipMag.ro, ARTBoom.ro, ArtClue, Neaparat.ro, Infodance.ro, Youmago.ro, Tataia, CriticAtac

Cronici ale spectacolului prezentat la PS 122 din New York, noiembrie 2010.

“Seara a fost compusă din două părți – dreams.land, în coregrafia lui Cosmin Manolescu și interpretarea lui Camille Mutel și Litsa Kiousi, urmată de superGabriela, un solo în coregrafia și interpretarea lui Cosmin Manolescu. (…) A fost tulburător, frumos și straniu. Cu tot fumul și muzica, contopite cu lipsa mișcării și disperarea, atmosfera a fost ca într-un fel de purgatoriu suprarealist sau într-un club de noapte plin de amenințări sinistre. (…) Duetul a explorat emoții primare precum dorința, frica și despărțirea; solo-ul a vorbit despre pierdere și singurătate. Dar împreună cele două piese au căpătat o coeziune intrinsecă, în afara logicii. Iar prin dispunerea publicului pe scenă, în mijlocul acțiunii, s-a creat un sentiment de intimitate și includere – nu de distanțare și de excludere a publicului. Pare că am fost martor la o serie de piese despre suferință, însă superGabriela vorbește mult despre dezorientare și instabilitate emoțională, despre năvala amintirilor, despre haos și confuzie – încheindu-se într-o o acceptare plină de ezitări. Spectacolul a fost ca un fel de happening. Frumos, emoționant și tulburător, cu un sens absolut dincolo de puterea noastră de înțelegere”. (Andy Horwitz – Supergabriela at PS122, CultureBot, noiembrie 2010)

“Plasarea publicului în întuneric a reprezentat un mod de a evoca senzația că atunci cînd mori, ești singur; cînd un partener se stinge, este un alt fel de întuneric. În partea a doua a spectacolului, superGabriela, [Manolescu] s-a abandonat suferinței în termeni mai clari, interpretînd un solo marcat de acest sentiment al pierderii”. (Gia Kourlas, The New York Times, After a Lone Hand Beckons, Grief, and Lipstick on a Naked Woman, noiembrie 2010)

“A fost ca la un film de David Lynch – noir, cu muzică învăluită în fum, atmosferă stranie, sugestii erotice confuze, lipsite de urmări și fără un fir narativ explicit – și totuși o lume care m-a lăsat pe gînduri, în liniște, pînă tîrziu în noapte. Partenerul meu a vorbit despre experiența sa ca despre un tablou de Mark Rothko – cîmpuri de culoare și lumini. În orice caz, amîndoi am simțit fascinația întunericului”. (Aaron Mattocks – Seeing What No One Else Did: Dance from Bucharest and Berlin, CultureBot, noiembrie 2010)

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.