Alexandru Rădvan este un artist roman care trăieşte şi lucrează în Bucureşti. S-a născut în 1977 şi a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, la clasa regretatului profesor Florin Mitroi. În prezent este asistent la secţia pictură a Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti. Cu o amplă carieră expoziţională personală şi de grup, Alexandru Rădvan avea sa se impună ca un artist extrem de bine conturat şi cu un demers artistic clar configurat încă de la începutul anilor 2000. Vorbind despre opera sa Alexandru Rădvan afirma: „Putem accepta această lume ca fiind cea mai bună dintre lumile posibile, putem considera universul nostru ca fiind singurul adevărat, putem crede că viaţa noastră este un prilej de a ne exercita capriciile şi că după ea nu urmează nimic. Prefer poziţia contrară tuturor acestor puncte de vedere. Fac în permanenţă recurs la dreptul meu de om, acela de a nu fi în mod automat şi necesar de acord cu realitatea şi cu acele principii care sunt considerate adevăruri indiscutabile. Dimpotrivă, consider că absolut totul este discutabil, nu atât realitatea imediată, care în concepţia mea artistică nu are practic nici un rol, ci sunt în mod necesar discutabile bazele civilizaţiei noastre moderne.
Marele Christ, 266x153 cm, acrilic pe vascoza, 2010
Visul lui Christ, acrilic pe vascoza, 282x157 cm, 2010
Când spun „civilizaţia noastră”, mă refer la civilizaţia şi cultura europeană, în special cea formată după adoptarea creştinismului ca religie oficială. Nu am în vedere atât latura dogmatică a religiei, cât dialogul firesc, libertatea de a pune întrebări, uneori incomode, descoperirea unui semn de viaţă în corpul intrat de mult timp în letargie. Şi dacă nu noi suntem cei ce deţin cheia adevărului şi în consecinţă demersul nostru civilizator este, de fapt, unul criminal? Care este dreptul nostru de a nega alte posibile adevăruri pentru un probabil adevăr, al nostru? Pentru mine sunt întrebări ce depăşesc retorica, sunt probleme esenţiale, fără de care lumea noastră nu ar mai avea rost.”
Marea Inviere, acrilic pe vascoza, 153x365,5 cm, 2010
Ploaia, acrilic pe vascoza, 290x156 cm, 2010
25 Decembrie, acrilic pe panza, 190x152, 2010
Mama (Ima), acrilic pe panza, 50x80 cm, 2010
Fecioara cu pruncul, acrilic pe vascoza, 155x308 cm, 2010
Christ (detaliu), instalatie beton-aluminiu
Omagiu lui Iuda XXXII, acrilic pe panza nepreparata, 155,5x105cm, 2008
Omagiu lui Iuda XXXI, acrilic pe panza nepreparata, 108x155cm, 2008
Alexandru Radvan, Optimus Pater, acrilic pe panza, 250x200 cm, 2007
Alexandru Radvan - Cancer, acrilic pe panza, 200 x 300 cm, 2007
Alexandru Radvan, Omagiu lui Iuda (triptic),acrilic pe panza, 450x400cm, 2008
Alexandru Radvan, Cap colosal-Mana colosala-Picior colosa(triptic), acrilic pe pan 600x600cm,
Alexandru Radvan, Christus Ultor, acrilic pe panza, 120x170cm, 2007
Alexandru Radvan, Constantin.Fides, acrilic pe panza, 170x120 cm, 2006
Alexandru Radvan, In Hoc Signo Vinces, acrilic pe panza, 200x200cm, 2007
Alexandru Radvan, Kreuzfahrer 23, Acrylic auf ungrundierte Leinwand, 152.5x102 cm, 2008
Alexandru Radvan - Adorator, acrilic pe panza, 200 x 90 cm, 2004
Alexandru Radvan - Incipit, acrilic pe panza, 200 x 200 cm, 2004
Alexandru Radvan - Mors ianua vitae, acrilic pe panza, 200 x 90 cm, 2004, Colectie particulara
Alexandru Radvan - Sol Victus, carbune pe panza, 300x400 cm, 2003
Alexandru Radvan - Stomarda, acrilic pe panza, 100 x 100 cm, 2005, Colectie particulara
Alexandru Radvan - Turon, carbune pe panza, 350x300 cm, 2004
Alexandru Radvan - Two Heads, acrilic pe panel, 120 x 80 cm, 2003
Alexandru Radvan - Imperator I, tempera pe panza, 100x100 cm, 2003
Alexandru Radvan - Imperator II, tempera pe panza, 100x100 cm, 2003
Alexandru Radvan - Crestin Pagan, beton si sticla, 66 cm, 2006-2007
Alexandru Radvan - Evocator, beton si sticla, 66 cm, 2006-2007
Alexandru Radvan - Caritas Romana, acrilic pe panza, 300x200 cm, 2003
Photo courtesy Anaid Art Gallery
Multumesc, Modernism!
La o prima si scurta vizionare pot spune doar ca sunt abordari putin abrupte dar interesante. Trebuie sa le parcurg din nou.
..multumesc modernism…am 12 ani si mama nu ma lasa sa ma uit la imagini perverse..dar de azi am avut o revelatie alexandru radvan…mama va sti doar ..ca vizionez arta.
curajos tare
Nefericita intalnire a picturii cu viziunea pizdiologica a domnului Radvan a generat nasterea acestei triste pizdeopicturi tip diary (ma refer la termenul englezesc= jurnal, desigur, nu la ce ar putea sugera prima citire) Felicitari maestro!!!
Domnule Radvan cred ca aveti o problema neurologica – Majoritatea acestor emanatii denota starea patologica in care va aflati – Nu reusesc sa descopar componenta estetica atat de necesara spiritului omenesc – O artă care devine ridicolă hazardându-se cu un curaj nihilist spre extremele reprezentării şi conceptului, care–şi propune să şocheze şi nu să înalţe sau să liniştească, se limitează la autosuficienţă şi impresii superficiale invocând principii metafizice si face abstractie in libertatea ei de adevarata-i menire…
DE ACORD,,,CU
stef
2012-02-05
Domnule Stef, în umila mea părere, arta nu e trebuie să linistească. In mod evident, imaginile create de domnul Rădvan nu sunt doresc acest lucru. Exista niste juxtapuneri care e posibil să supere mulți oameni, dar nu e nici prima, nici ultima data cand un artist va aborda subiecte controversate.
Mi se pare nedrept să spuneți că domnul Rădvan are ” o problema neurologică” doar pentru ca nu sunteți de acord cu viziunea dânsului sau pentru că v-a ofensat.
Personal îmi pare extrem de interesant motivul pentru care arta de acest tip, cu puternice contraste intre concepte și imagini din sfera religiosului cu violentă, nuditate și sex, reușeste încă să ofenseze in asemenea hal.
Consider că, în cazul în care artistul și-a propus să starnească un răspuns de la privitor, a reusit acest lucru fără nicio îndoială.
O întrebare: Considerați că “adevarata menire” a artei e să linistească? Am impresia că asta ați vrut să spuneți, dar nu am obiceiul să deconstruiesc fraze așa de pompoase, așa că vreau un răspuns simplu și la suprafața.
PS: Vincent van Gogh avea “probleme neurologice”, dar mă îndoiesc că ați spune asta despre el privindu-i lucrarile.
Sper că nu v-am ofensati și eu cu acest comentariu și vă doresc o zi bună!
o arta dura care are curajul sa supere. intrebarile care se ridica in fata acestor tablouri sunt mai interesante decat orice tablou cu rol strict de bibelou.
D.M.
Câteva rânduri adresate sculptorului Alexandru Rădvan
Iulie 2015
UN ARC PESTE TIMP…
Era 2 iulie, seara, iar eu pășeam grăbită spre un concert la Ateneul Român…
Dintr-un grup imens care participa la vernisajul unei expoziții, v-ați desprins și mi-ați adresat câteva cuvinte despre copilăria dumneavoastră și despre tinerețea mea pe scenă. Trecuseră decenii de atunci…
În ziua următoare, pe 3 iulie, la ora 22:30, am trecut iar prin fața peretelui de sticlă. Tumultul tineresc care cu o seară înainte se revărsa pe trotuar dispăruse. Calea Victoriei era însingurată… Doar Mormântul romantic al lui Pasolini strălucea.
Prima impresie a fost că tânărul care îmi vorbise cu o seară înainte semăna izbitor cu Pasolini. Floarea, sau mai degrabă fluturele din mâna stângă a statuii îmi șoptea că totul e trecător pe lumea asta, că nu rămâne decât clipa, uneori misterioasă, alteori sfâșietoare…
Brațul lipsă al lui Pasolini m-a dus cu gândul la Rugăciunea lui Brâncuși…
Cele două busturi din prim-plan păreau două momente tainice ale aceluiași om. Apoi, am remarcat frunzele argintii ale copacilor. M-a cucerit spațiul liber… pereții din cărămidă albă… tavanul și el misterios, de unde venea lumina ca de la stele…
În altă zi toridă, pașii mi s-au oprit iarăși în fața peretelui de sticlă. Un mănunchi de raze mângâia doar bustul din dreapta, care devenise un bulgăre desprins din soare…
Adevărul e că unele răscruci de drumuri te pot marca, chiar dacă durează numai câteva clipe…
Genoveva PREDA