Cosmin Năsui: Care sint reperele tale stilistice?
Ioana Nemeș: Imi plac citiva artisti, dar de obicei cei care au un discurs diferit de al meu. Imi plac artistii care isi pun sufletul pe tava, cu toate ca lucrul asta poate fi interpretat in toate felurile, imi plac artistii emotivi, irationali, dementi. Imi mai plac artistii care recunosc mediul pervers in care se scalda si care joaca dupa regulile acestui sistem. Daca ar fi sa concentrez raspunsul la o propozitie, ar fi aceea ca imi plac artistii care sint sinceri cu ei insisi in primul rind, pentru ca asta se vede si in lucrarile lor.
Sint de gasit reperele artistice in muzee sau in ateliere?
Am fost foarte influentata de realitatea din jurul meu, de contextul in care traiam in acel moment. Ce se intimpla in jurul meu era mult mai direct, mai live si mai interesant, chiar daca mai dureros, decit ce se intimpla in cataloage si reviste de arta. Modul estetic pe care l-am ales a fost cel mai potrivit pentru a-mi comunica ideile cit mai bine cu putinta. Reperele artistice nu inseamna nimic fara un continut pe masura.
Ai avut maestri?
Da, Iosif Kiraly a fost pentru mine cel mai important profesor din scoala. A reusit sa sparga cumva amorteala si monotonia orelor de facultate. A reusit sa predea fara sa predea, sa ma faca sa caut informatii si in afara orelor de curs. Pot spune ca el mi-a conturat si felul de a gindi, atunci, in primii ani, cind habar n-aveam ce vreau sa fac si cum, indreptindu-ma indirect spre arta conceptuala. Chiar daca acum nu mai sint artist, felul asta de a gindi in spirala logica ma ajuta si in drumul pe care l-am ales (fashion design). E aproape ironic pentru ca lui nu-i prea placea fotografia de moda! Se si observa cit de importanta a fost prezenta lui in acele momente, pentru ca in urmatorii ani a aparut ceea ce s-a numit atunci generatia 2000. Chiar daca acum se dovedeste a fi doar o generatie confuza si lenesa.
Ai urmat invataturile maestrilor? Daca nu, in ce mod le-ai ocolit?
Intotdeauna am pus la indoiala regulile unui sistem. M-a fascinat ideea ca in spatele fiecarei reguli exista niste interese care s-ar putea sa nu ma reprezinte pe mine, dar pe care mi se cere sa le respect. Intotdeauna am fost pentru libertatea individului, oricit de bolnavicioasa sau in afara legii ar parea aceasta libertate.
Apartii unei scoli de pictura, grafica, sculptura, fotografie, decorative etc.?
Apartin unei scoli de pictura, sculptura, grafica, fotografie etc.? Nu cred. Ma indoiesc. Citi dintre cei care au terminat cursurile sectiei Foto-Video au facut asta dupa terminarea studiilor? Asta chiar este o intrebare.
Ai aversiune fata de invatamintul artistic romanesc?
Am o aversiune pentru intreg sistemul de invatamint romanesc si nu doar pentru cel de arta. Atita timp cit profesorii vor fi compensati cu salarii ce ating limita penibilului, cit bugetul pentru invatamint nu conteaza pentru guvern, invatamintul romanesc va fi tot asa, imbatrinit, anchilozat si absurd. Trebuie sa mentionez si lipsa flexibilitatii, cei mai buni studenti nu au reusit sa termine niciodata Facultatea de Arta pentru ca orice libertate era imediat sanctionata.
Esti dezamagita de arta romaneasca?
Arta romaneasca este la nivelul potrivit starii de fapt a intregii realitati romanesti. Sintem primitivi si avem un drum foarte lung de parcurs pina la civilizatie, si cind spun civilizatie, nu-mi iau neaparat ca reper Vestul.
Iti pare rau ca nu ai plecat dint tara?
Am tot plecat si m-am tot intors. Ideea de fuga pare naiva acum, dupa 17 ani de la Revolutie. S-a perimat. Nu mai ai unde sa fugi pentru ca deja esti inauntru. Esti cetatean european cu drepturi depline, nu?
Ti-a fost recunoscut talentul in Romania? Sistemul comercial inexistent m-a frustrat intotdeauna. Faptul ca pur si simplu ceea ce faci nu conteaza pentru nimeni.
Estul poate deveni mai interesant daca nu mai alearga in directia Vestului?
Categoric. Deja este.
Interviul cu Ioana Nemeș a fost realizat în 2007, pe când artista avea 28 de ani. Materialul a fost publicat în Observator Cultural Numarul 383 în cadrul anchetei Cind artistii contemporani vorbesc, muzele tac si asculta (I)
Foto: Ioana Nemeș avatar
N-am cunoscut-o pe Ioana dar gindirea ei incerca sa simta prezentul si viitorul imediat, prospecta modul de cunoastere prin ceea ce esti si faci, iar mottoul “Nu mai ai unde să fugi pentru că deja ești înăuntru” nu stiu cine l-a pus dar contine un mare adevar ( merita explorat) adevarurile sunt dintodeauna ele trebuie reamintite Mircea Florian spunea deunazi intr-un cantic “Ma intorc in cerc ma ratacesc, labirint inchis , pasiune, iesire nu gasesc! “
M-AM TREZIT CU IOANA NEMES IN ATELIERUL MEU . A VENIT SA FACA POZE , MI-A SPUS CA ESTE STUDENTA LA ARTE . APOI ,NE-AM MAI REVAZUT LA VERNISAJE , A FOST SI LA VERNISAJUL MEU DIN HANUL CU TEI HT 003 CU ARHIVA DESPRE ARTISTI VIZUALI . SI EA ESTE IN SIXTINA LUI MURIVALE . INTODEAUNA AVEA UN CHIP SURAZATOR . ODATA AM VAZUT DE PE FREASTRA O EXPOZITIE SEMNATA DE IOANA NEMES LA ORIZONT . ERA INTERESANT CE PROPUNEA . COLORA GALERIA CU FLASURI DE LUMINA . IMI PLACEA INTELIGENTA EI. DAR SA PLECI ATAT DE REPEDE DIN VIATA E O NEDREPTATE , CUI S-O SPUI . REGRET UN ASTFEL DE SPIRIT , LUMINOS SI DORITOR DE A CUNOASTE LUCRURI NOI . DRUM BUN ,DRAGA IOANA .