Continuăm seria spectacolelor prezentate de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti la Sala Atelier a TNB cu spectacolul E.I.O., conceput de Maria Baroncea, Eduard Gabia şi Dragana Bulut, spectacol care a cîştigat Premiul „Jardin d’Europe“, una dintre cele mai importante distincţii europene acordate tinerilor coregrafi.

Motivaţia juriului pentru premiul atribuit celor trei creatori este: „pentru modul în care prin acest performance, cu minime resurse şi multă imaginaţie, au redefinit profund conceptul de muncă, punînd sub semnul întrebării mijloacele de producţie atît în artă, cît şi în viaţa reală, crearea, distribuţia şi valoarea artei“.

“E.I.O. e un performance în care fiecare spectator plăteşte cît consideră el potrivit pentru bilet. După care i se oferă posibilitatea de a alege: fie e doar observator, fie lucrează în spectacol şi e plătit pentru munca depusă. […..]

E.I.O. e cel mai inteligent şi profund demers coregrafic despre relaţia dintre muncă şi artă, despre cum funcţionează, la ce şi cui serveşte arta şi cît valoarează ea ca produs în ultima vreme.”

Iulia Popovici, Observatorul Cultural

29 martie, ora 20.00, Sala Atelier, TNB

E.I.O

de Maria Baroncea, Eduard Gabia, Dragana Bulut și de tine

Co-producție: CNDB, feldefelproduction, City Council of Belgrade, Station – service for contemporary dance Belgrade, Jardin D’Europe, Southbank Centre, 4Culture Association.
Cu sprijinul: Culture Programme of the EU, Laban Theatre, London
EIO iți este expus chiar acum:
EIO investește în scrierea acestui text cu scopul practic ca tu să îl citești.
E.I.O este practic.
E.I.O îți dă un scop.
E.I.O te ajută să trăiești experiența.
E.I.O oferă contextul
E.I.O te face activ.
E.I.O nu judecă.
E.I.O nu urmărește o valoare.

Este e ficțiune utopică bazată pe soluții practice. Amestecă munca și timpul liber pentru a ajunge la o aventură futuristă.
Este o investigație a conceptului de practic într-un format performativ.
Este o experiență creată în comun al cărui scop este să fii practic.
E.I.O este o companie de o oră.
O companie de o oră îți dă ocazia să evadezi dintr-o stare de neajutorare învățată.
Maria Baroncea – născută in 1979 – manager al timpului său personal, lucrează cu ceea ce o interesează, de cele mai multe ori într-un ritm încet. Pentru moment deține pseudonimele și proiectele The BUREAU of Research and Manifestation of the Continuous Present, Feldefel production, Miercurea lejera, PFA ana maria manuela baroncea, Rectifier crew, si altele.

Eduard Gabia – născut in 79 – purificat în 97 ca specialist, a devenit o unealtă în loc de o persoană, muncind non-stop din ziua în care s-a născut. A pierdut lupta cu realitatea și acum este o ficțiune.
Dragana Bulut este performer și coregraf independent, locuiește și lucrează în Berlin și Belgrad

Parteneri media : 24 Fun, Liternet, Veioza Arte, Port.ro, Suplimentul de Cultura, Onlinegallery.ro, Thechronicle.ro, Bucuresti.tonight.eu, Metropotam.ro, WebPr.ro, Modernism.ro, HipMag.ro, ARTBoom.ro, ArtClue, Neaparat.ro, Infodance.ro, Youmago.ro, Tataia, RFI Romania

Arhiva în societatea spectacolului contemporan

24 marie, ora 19.00

DEZBATERE la Centrul de Introspecţie Vizuală

Candidatul la preşedinţie Florin Flueraş (performer şi coregraf) va participa la dezbaterea Arhiva în societatea spectacolului contemporan, alături de Mihai Burcea (cercetator IICCMER şi activist Militia Spirituală) şi de Gianina Cărbunariu (dramaturg şi regizor).

Dezbaterea are loc în cadrul ARHIVEI “CAPETE INFIERBANTATE” 13-15 IUNIE 1990 / Making of NR.3 (18 martie – 12 aprilie 2011).

Arhiva reprezintă memoria mobilă a unui eveniment. Traficul de idei şi de practici care-şi are sursa în etape de lucru succesive.

Arhiva e un performance cumulativ, un multiplu de naraţiuni, care foloseşte mai multe structuri de informaţii: întîlniri live, documente, însemnări, numere de telefon, transcrieri, retranscriei, înregistrări audio şi video, variante de scenariu, variante de costume, feţele celor pe care i-ai întîlnit şi ale celor pe care îi aveai notaţi, undeva pe-o foaie, şi n-ai mai avut timp să-i întîlneşti.

În analiza arhivei unui eveniment avem acces la o realitate-stoc de oameni, evenimente şi obiecte.

Arhiva ne oferă, retroactiv, spectacolul procesual. Imaginea din spatele produsului chestionează presiunea spectacolului finit, atît de opresivă în logica vandabilităţii contemporane.

Capete înfierbîntate, 13-15 iunie 1990 a fost gîndit ca un proiect-arhivă a memoriei recente, ca o documentare – prin interviuri, extrase de presă, rapoarte, imagini – a celor care au construit o felie consistentă de trecut mediat. Ne-am propus să arhivăm performativ o istorie vulnerabilă prin adevărurile multiple, contradictorii şi complemantare care o definesc.

Vă invităm la o dezbatere despre metode, structuri şi formule de arhivare în economia spectacolului contemporan.

Coordonatori dezbatere: Mihaela Michailov şi David Schwartz.