Michel Vinay, Istorii Repovestite

Muzeul Județean Bistrița Năsăud 1-30 martie 2011

Vernisaj: 24 martie, orele 17.00, sala Grigore Bradea

Curator: Rodica Barna

Michel Vinay creatorul de metamorfoze

Daca venirea lui Michel in Bistrita a fost o intamplare sau nu, asta o poate spune chiar el. Daca stabilirea lui Michel in nordul Transilvaniei a fost un act dictat de liberul arbitru , asta o putem spune noi, cei care stim ca aici si-a gasit locul prielnic si  o familie care il astepta. S-a indragostit la prima vedere de o casa , care avea deja o istorie ce trebuia sa fie decriptata.  Astfel s-a intregit stationarea lui cu trei puncte de sprijin: familie, casa, ambient. Pentru ca e un cititor avizat al realitatii romanesti, aceasta a devenit parte din ceea ce el numeste “Lumea lui Michel” .Transportandu-si cu el  patria de origine, fiind constient ca istoria sa personala e una care trebuie continuata, el si-a redimensionat propria lume  dandu-I un nou contur aici si umplandu-l cu trairea sa plenara. Si-a acordat o libertate provizorie deschizand o cafenea care a gazduit manifestari artistice cum ar fi piese de teatru, recitaluri de poezie, sau zile in care vreun artist facea portrete celor prezenti. Cam din perioada aceea ma bucur si eu de pretioasa sa prietenie. Cautat in special de tineii din oras, care veneau sa asculte muzica buna si sa rasfoiasca albumele de arta, pe care , cu bunavointa le-a pus la dispozitie, locul girat de el  a devenit un punct de reper al sperantei, in vremurile tulburi ce au urmat revolutiei romane. Orasul respira  normalitate  prin fereastra deschisa de el. Dar pentru ca mediul l-a cuprins , Michel a dorit sa spuna raspicat cum vede el  lucrurile, de aceea a expus propriile-I  lucrari intr-o expozitie care a uimit vizitatorii.  Incepand de la intrare,  vizitatorul era condus prin salile ce ii adaposteau  lucrarile  de talpi de metal asezate pe jos, ce indicau un traseu initiatic. Pana la acea data Michel s-a impregnate de spiritul locului (pastrandu-si autonomia fiintiala), iar in ipostaza de expozant, el impunea o lectura progresiva a demersului sau artistic.

Michel Vinay este un artist plastic care are insolenta de a nu lua totul de la capat, in ideea de a da lumii  un  obiect de o noutate absoluta, ci reface un univers din obiecte preexistente. Vechile obiecte abandonate sau iesite din uz isi gasesc prin mijlocirea sa un nou rost, o noua viata. Segmente de spiritualitate franceza, alaturi de esantioane de spiritualitate universala devin parte a lumii lui, dupa ce  primesc sensul nou pe care Michel  il atribuie. Provenind dintr-o familie de artisti si avand mostenirea culturala a Frantei ca fundament, Michel Vinay isi aduce aportul adaugand marca personalitatii sale la tot ceea ce intra in arealul sau de cunoastere.

Prieteniile  cu  romanii intalniti, cat si cu strainii care au ales sa se stabileasca in Bistrita  sunt cele mai potrivite modalitati   de a face legaturi intre istoria sa personala si istoriile celorlalti , in punctual in care  atat  unii cat si ceilalti cunosc evenimente ale istoriei universale .

Aceasta a doua iesire in lume pe teritoriu romanesc a artistului plastic Michel Vinay vorbeste despre legaturile sedimentate deja, dar care sunt in acelasi timp in desfasurare. Obiectele care populeaza cabinetul de curiozitati sunt relicvarii laice ale unei simtitoare inimi de artist. Colajele sunt  suprafete pe care se adauga mereu ceva, la ceva ce a fost deja spus. O intamplare uitata primeste haine noi;  peste suflul expirat al unui fapt petrecut candva, artistul pune sufletul nou al timpului pe care il traieste, adaugand la acele ready-made-uri o conotatie sau o denotatie ce schimba sensul initial. Mereu in cautare, mereu implicat, mereu in actiune, artistul sporeste numeric darul pe care il face contemporanilor sai.

M-am intrebat daca legaturile odata stabilite sunt indisolubile.

Datorita acestei expozitii imi raspund ca nu. Timpul isi va depune rugina peste ele asteptand poate, ca un alt artist, candva , sa reia ceea ce s-a pierdut sau deteriorat din arta lui Michel Vinay si sa suprapuna o noua viziune a sa, proprie, a unui alt timp,… asta  s-ar putea petrece  in vremurile care vor veni.

Oare am dreptate, Michel?

Adriana Barna