la KNOT, Parcul Carol, vineri, 29 octombrie, ora 19.

Antiferestre este o documentare a tuturor ferestrelor zidite din zona ce împrejmuieşte Parcul Carol.

În lungi plimbări prin cartier am consemnat toate ferestrele ce sunt astupate complet şi permanent, şi fac parte din clădiri încă locuite. Antifereastra este, astfel, fereastră zidită, o cale obturată a privirii trecătorului, a celui ce parcurge experienţa spaţiului public. Acesta este flâneur-ul, cel ce rătăceşte pe străzi în căutarea experienţei oraşului. La Walter Benjamin, flâneur-ul descoperă arcadele din fier şi sticlă, acele elemente de pasaj, de trecere din Parisul secolului 19. Acestea determină specificul experienţei flaneurului parizian. Flaneurul, întotdeauna un diletant, un amator, rătăceşte prin oraş căutându-i forme ce îi pot alcătui specificitatea.

În Bucureşti fereastra zidită pare a fi un semn frecvent al specificităţii relaţiei dintre sfera publică şi cea privată. În această plimbare, spaţiul public este interogat la nivelul vizualităţii sale, problematizând privirea subiectului ce îl parcurge. Vizualitatea spaţiului public ajunge la o cezură prin antifereastră. Antifereastra este o blocare a privirii curioase ce tinde a realiza legături, dialoguri între spaţiul public şi privat. În acest fel, antifereastra este o radicalizare a diferenţei, separaţiei dintre cele două sfere. Privatul s-a autoizolat, însă urmele dialogului rămân încă vizibile: dreptunghiuri decolorate urmărind fostele limite ale ferestrei, pervazuri neînlăturate, uneori rame sau geamuri în spatele cărora s-a zidit un perete. Vizualitatea spaţiului public se reconfigurează, devine alta, însă mai păstrează rămăşiţe ale unei alt fel de „a privi”.

Cum devine strada în urma acestei reconfigurări? Cine este flâneur-ul acestei străzi? Oare antifereastra îl face pe acesta să fie un potenţial pericol? În faţa ferestrei ce a devenit zid, flâneur-ul devine, în orice caz, mai prezent, mai izolat.