Florin Gabor: “Amintesc celorlalti lucruri pe care ei le știau”

With a master’s degree in the theory and practice of the image from the University of Bucharest (Center of Excellence in the Study of the Image) and a bachelor’s degree in philosophy and sociology, Florin Gabor began his career in Romania. He started out as a graphic designer and art director for advertising agencies and TV stations. florin moved to Montreal in 2006, working as a designer and art director. as an advertising agency professional he produced projects for Artv, Astral Media, BBDO Montreal, Bombardier, Budweiser, Fidel Studios, Nolin Branding & Design, Palm Arnold, Park Ex Pictures, RDS and others.

Modernism.ro: Ce anume te convinge ca are importanta ce creezi?

Florin Gabor: Prin proiectele personale incerc de fiecare data sa declar, sa afirm, sa (re)descopar, sa pun sub semnul intrebarii. De cele mai multe ori sfarsesc prin a afla lucruri noi despre mine; este un proces perpetuu prin care incerc sa ma (re)inventez. Fotografia devine pentru mine un mijloc de expresie, o unelta dezirabila.

M: Care este gadgetul tau comunist preferat?

FG: Penita din stiloul chinezesc.

M: E interesant comunismul estic pentru vestici?

FG: Mi-e teama ca nu e indeajuns de bine inteles. Exista o perceptie colectiva, generala a fenomenului, insa este fara indoiala teoretica. Acribie exista in fiecare definitie de dictionar; cu asta nu putem spune ca vesticii nu s-au pus la punct. Experienta personala pe care le-am pus-o in fata este socanta, ba mai mult decat atat, de neconceput. Ma refer aici la micile istorisiri din perioada comunista. Am fost insa placut surprins sa descopar umorul estic, vis-à-vis de subiect, intr-un bar din NY, unde, era pus la loc de cinste un poster cu Marx insotit de textul «Guys, it was just an idea… ».

In plus contactul pe care l-au avut cu comunismul a fost intermediat. Ma refer de exemplu la vacantele pe care le poti petrece intr-una din zonele protejate intr-o tara comunista. Este cazul Cubei, unde am constatat ca, in afara lipsurilor cu care am fost si noi familiarizati, comunismul a imbracat o alta forma.

M: Te cunosc mai bine prietenii si apropiatii dupa ce iti vad lucrarile?

FG: Cu siguranta. Au acces la mai multa informatie despre viziunea pe care o prezint. Li se permite sa descopere un limbaj, o maniera de (re)prezentare.

M: Unde te vezi in zece ani?

FG: Tot in afara patriei, din pacate…

M: Unde te afli intr-o dimineata tipica de sambata?

FG: De cele mai multe ori pe marginea patului.

M: Ce fel de mesaje promovezi in arta/fotografia ta?

FG: In general exercitiul pe care il propun eu e un fel de anamneza; nu fac decat sa le amintesc celorlalti lucruri pe care ei le stiau. Nu as vrea sa ma erijez intr-un dialectician, intrebarile pe care le pun celorlalti mi le adressez mai intai mie. Important este sa ii fac pe ceilalti sa se (re)descopere, sa se identifice cu imaginile pe care le proiectez.

M: Lucruri bune si rele cand creezi in România ori in altă parte

FG: In tara :

Incercand sa fiu laconic as mentiona ca pozitiv accesul la autenticitate ca forma de inspiratie nelimitata oferita de stilul de viata romanesc. Negativ ar fi faptul ca suntem peste masura tributari scolii romanesti. Imi amintesc de unul din profesorii mei, traducatorul lui Wunenburger in limba romana, lamentandu-se cat ii e de greu sa se desparta de Noica. E adevarat ca generatia din care fac parte nu are, din nefericire, acelasi complex; celor din generatia mea, scoliti in academiile de arta, le-a fost mai greu sa se detaseze de stilul impus de profesorii lor.

In afara tarii :

Cred ca efortul si profesionalismul care fundamenteaza rezultatul actului creator este mult mai bine intretinut si apreciat. Negativ ar fi faptul ca libertatea extrema de exprimare a generat inhumarea anumitor valori in locul reafirmarii lor.

M: Ce lucururi nu pot fi luate cubanezilor in afara celor luate deja?

FG: Marea, nisipul, muzica, romul, tutunul…

cateva linkuri: