In data de 29 aprilie 2010, in prezenta lui Gheorghe Postica, viceministru al Ministerului Culturii, presedintele UAP Moldova, Ghenadie Jalba, directorul general al Muzeului National de Arta, Tudor Zbarnea, al directorului Centrului Expozitional ”Constantin Brancusi”, Tudor Braga, a fost vernisata expozitia sculptorului Maxim Dumitras, care reuneste o suta douazeci de lucrari realizate in perioada 2005-2010.

In prezenta unui numeros public, criticul de arta Pavel Susara, cel care se ocupa de opera lui Maxim Dumitras de peste douazeci de ani si urmareste drumul  acestui artist,a facut o succita  prezentare istorica a sculpturii romanesti pana la opera lui M.Dumitras.

Cel mai recent ciclu al lui Maxim Dumitraş, ”Absente incercuite ” acela în care intră temele Adam şi Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Deal-Vale, este, prin esenţializare maximă, prin disoluţia materiei, prin substituţia substanţei cu lumina, prin negarea materialului şi transformarea lui în conturul grafic al unui spaţiu gol, în ipostaza perceptibilă a spaţiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuşi. Numai că în vreme ce Brâncuşi desubstanţializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută şi a-i afirma esenţa, suprimând, în speţă, morfologia particulară a păsării pentru a detaşa axiomatic ideea de zbor, Maxim Dumitraş rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior şi, printr-o acrobaţie surprinzătoare a enunţului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, anturează Absenţa. Dacă sculptura lui Brâncuşi recuperează esenţialul materiei şi repune în discuţie natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Maxim Dumitraş deposedează sculptura de propria sa corporalitate şi o aproprie de minimalismul absolut al expresiei Zen.

Maxim Dumitraş are un parcurs personal şi o succesiune a secvenţelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase şi o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate până la limita disoluţiei în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv şi pe un alt vector moral, parcursul brâncuşian al degravitaţionalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă până la atingerea imponderabilităţii.

După Brâncuşi, Maxim Dumitraş afirmă din nou, prin aceste propoziţii eliptice, că sculptura a ieşit de sub determinarea lui Newton şi s-a aşezat, cu o măreţie discretă, în ecuaţia la fel de eliptică a lui Einstein, în aceea care concentrează întreaga epică a Relativităţii generalizate.

Pavel Şuşară, critic de artă

Expozitia este deschisa pana la data de 16 mai 2010 la Centrul Expozitional ”Constantin Brancusi”-Chisinau,dupa care  va fi intinerata la Muzeul de Arta -Timisoara,Complexul Muzeal -Bistrita si in 2011 in Laussane-Elvetia.