Valentina Iancu

Pentru că tot nu are timp, pregătind din greu lucrarea sa de dizertaţie, despre expresionism în artă, în jurul Primului Război Mondial, Valentina Iancu ne-a pregătătit o nouă rubrică Modernism.ro: Secret Museums.


Valentina ai cuvântul! Te citim cu cei  peste 25.000 de perechi de ochi aţintiţi lunar asupra Modernism.ro.



În ultimii ani ai mandatului de preşedinte, Georges Pompidou a pus bazele celui mai important centru de artă modernă şi contemporană din Franţa. Popidou a murit cu 3 ani înaintea deschiderii centrului, iar drept omagiu noua instituţie îi poartă numele. Centrul “Georges Pompidou” a fost inaugurat la 21 ianuarie 1977 în prezenţa preşedintelui republicii franceze Valery Giscard d’Estaing, iar deschiderea pentru public s-a făcut pe 2 februarie 1977.

Inedita clădire a fost construită după planurile arhitecţilor Richard Roger şi Renzo Piano, ambii ingineri la Ove Arup. Clădirea corespunde dorinţei lui Georges Pompidou de-a crea o instituţie policulturală, dedicată exclusiv perioadei moderne şi contemporane.

Activitatea  centrului este interdisciplinară şi acoperă toate domeniile artei: artă, muzică, literatură, design, film, teatru etc.

Cele şapte nivele de structură din sticlă şi metal sunt ultilizate la maxim de săli de expoziţii şi cinema, cafenele, bibliotecă şi săli de lectură, spaţii de educaţie şi spaţii pentru relaxare, petreceri etc.

Primele trei nivele fucţionează pentru educaţie şi cercetare (includ biblioteca, săli multimedia, ateliere de educaţie pentru copii). Următoarere sunt dedicate expoziţiilor.

Expunerea permantentă, aflată a etajul 5 al clădirii, reuneşte nume importante ale artei moderne şi a fost gândita ca o istorie a stilurilor. Selecţia începe cu lucări expresioniste, trece prin avangardă şi se opreşte la expresionismul abstract american. Perioada contemporană este acoperită prin expoziţii temporare, conferinţe şi publicaţii.

Atelierul lui Brâncuşi

După multe peripeţii neplăcute celebrul atelier din Impasse Ronsin 11 a lui Constantin Brâncuşi a fost expus într-un spaţiu corespunzător, într-o clădire construită special în faţa futuristicei costrucţii.

Soarta atelierului în care şi-a petrecut mai bine de trei decenii l-a neliniştit pe Brâncuşi spre sfârşitul vieţii. În timp ce Assistance Publique îl ameniţa cu demolarea, americanii propuneau amenajarea unui muzeu Brâncuşi în America, iar românii (Mihail Sadoveanu, A. Toma, Alexandru Graur, George Călinescu, George şi Iorgu Iordan acompaniaţi de George Oprescu) atacau în comunicări la Academie arta brâncuşiană, sculptorul a hotarât să doneze atelierul cu toate operele rămase în el Guvernului Francez, reprezentat de Musee National de l’Art Moderne. Prima propunere care i s-a făcut a fost amenajarea atelierului în sălie rămase libere la Meudon, în cadrul Musee Rodin. Brâncuşi a refuzat categoric propunerea: “Ce treabă am eu acolo unde Rodin ocupă locul de onoare? Aş arăta ca o rudă mai săracă.” A murit înainte să fie hotărât spaţiul în care va îi va fi reconstruit atelierul. Prima încercare a fost Palais de Tokyo, unde a fost inaugurat în prezenta ministrului Andre Malraux în 1961 (parţial) şi 1962 (complet).

Expunerea nu corespundea realităţii atelierului din Impasse Ronsin şi a stârnit multe scandaluri, motiv pentru care a fost mutat într-o clădire în faţa Centrului Pompidou.  Deschiderea oficială a avut loc pe 27 iunie 1977. În 1990 clădirea construită special pentru atelierul lui Brâncuşi a fost grav afectată de inundaţii şi piesele au ajuns în depozitele muzeului. S-au început construcţiile pentru un nou atelier, proiectat de Renzo Piano, Bernard Platter şi Ronie Self. De această dată s-a ţinut cont de dimensiunile reale ale atelierului iniţial, iar cei trei arhitecţi au realizat o clădire stilizată care împlineşte condiţiile iniţiale ale spaţiului din Impasse Ronsin, iar amenajarea pieselor a fost făcută cu scrupulozitate după cosultarea atentă a fotografiilor lăsate de sculptor. Deschiderea noului atelier în forma în care poate fi vizitat şi astăzi a avut loc în aplirile 1997 şi a coincis cu 20 de ani de la înfiinţarea centrului.

Victor Brauner / Autoportret

În selecţia pentru expunerea permanentă a centrului a fost inclus şi celebrul autoportet cu un ochi scos realizat în 1931 de Victor Brauner. Imaginea ochiului „scurs” contrastează violent cu chipul impietrit, colturos, pictat aproape realist. Lucrarea a devenit foarte celebră din cauza caraterului premonitoriu care i-a revenit în urma eveniment ulterior, povestit de Ernesto Sabato în romanul „Despre eroi şi morminte”. La 28 august 1938, Brauner îşi pierde ochiul stâng într-o dispută violentă care a avut loc între Dominquez şi Esteban Frances. Încercând să îl apere pe Esteban, Victor Brauner a fost lovit cu un pahar aruncat la Dominquez: sumbra premonitie sugerată de Autoportretul din 1931 s-a adeverit.

Metz

În mai 2010 se va deschide un nou centru Pompidou la Metz.

http://www.centrepompidou-metz.fr/

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.