În spatele zidurilor istorice ale Palatului Brâncovenesc de la Mogoşoaia, artistul vizual Mihai Zgondoiu a găsit statuia lui Vladimir Ilici Lenin cu faţa la pământ, abandonată după Revoluţia din decembrie 1989 între smocurile de iarbă pârjolită, după ce statuia a fost scoasă de pe soclul din Piaţa Casei Scânteii (Piaţa Presei Libere de astăzi). Decadenţa lumii şi a idealurilor comuniste, idealuri care încă mai pot suci minţile unor oameni care nu au trăit pe pielea lor infernul dictaturii proletariatului, e acompaniată la Mogoşoaia, în spatele zidurilor, la lada de gunoi a istoriei, de statuia cu capul în ţărână a lui Lenin şi de statuia tovarăşului său de ideologie, Petru Groza, prim-ministru în primul guvern comunist al României. Statuile lui Lenin şi Groza stau ca două păpuşi sovietice stricate. Parcă una (cea a lui Groza, mai mică) trăgându-se din alta (falnica, de odinioară, operă proletcultistă a lui Lenin). Păpuşi mohorâte pe care Mihai Zgondoiu a pus puţin roz, simbol al luptei cancerului la sân. Un roz persiflant care apelează prin contrast la imaginea unei Matrioşka politice, cu ultimele sale piese aflate în naufragiu istoric. Mihai Zgondoiu şi a sa intervenţie în spaţiul public din spatele zidurilor a încercat să dea acestui naufragiu istoric a unei opere proletcultiste, a unei opere ideologizate, un şi mai mare efect de efemeritate, folosindu-se de armele vizuale ale ironiei şi parodiei. Tânărul artist a pictat portretul lui Lenin şi mâna confratelui său Petru Groza într-un pigment roz bonbon cu accente de negru.
Am văzut, după intervenţia în spirit duchampian, de “ready-made” (statuia lui Lenin a devenit pentru Zgondoiu un material prefabricat cu vocaţie pentru intervenţii vizuale), am văzut, aşadar, capul lui Lenin într-un roz eteric. Un contrast între capul roz şi trupul înnegurat, fără lustrul de altădat. Mare mi-a fost mirarea când, după nici 12 ore, de la terminarea intervenţiei lui Zgondoiu, peste doar o noapte, am văzut că statuia fusese arsă cu o lampă de gaz pentru a scoate rozul deloc ideologic şi acoperită cu vopsea neagră. Câţiva turişti ruşi, se pare, au venit să-i redea faţa cea veche a lui Lenin. Semn, poate, că păpuşile sovietice nu se pierd, ci doar se transformă!
Dan Mircea Cipariu – 4 august 2009 / Palatul Mogoşoaia
“…Am preferat să-i fac studii fotografice lui Lenin, cel întins pe burtă în afara zidurilor palatului. Sau să-l urmăresc pe Mihai cum aranjează, cu roz, capul aceluiaşi tovarăş şi să mă amuz seara, împreună cu ceilalţi, când Zgondy a descoperit că cineva dăduse cu negru peste bombon şi îl… reabilitase, cât de cât, pe Vladimir Ilici. Poate cineva din grupul de ruşi ce trecuse pe acolo, în cursul zilei, în vizită de lucru, şi constatase că “marele om” urmează să aibă o vie-en-rose…”
Robert Şerban – Tracţiune integrală prin Palatul Mogoşoaia / Revista Orizont / august 2009
„…În capătul opus al palatului, Zgondoiu crea ceva bombon. Ne-a invitat să-l urmăm, trecându-ne borcanul cu apă şi pensulele pe la nas. Eu, ahtiată după mirosul de terebentină, am mers precum ursul după mure. Ne-a oferit un spectacol cromatic şi şedinţe de fotografiat. Noi, fetele, ne-am pozat cu Lenin, perfect asortat cu panterele roz din imaginaţia noastră bogată. Ne-am urcat pe statuie, am dat mâna cu ea, am tras-o de urechi, am pupat-o. Doar de dragul pozelor. Apoi a venit rândul lui Groza, care avea doar o mână roz, deoarece artistul din Zgondoiu i-a interzis lui Zgondoiu cel cuminte salutul roz practicat în zonele arctice. Un pic de nas roz nu strica. I-am denumit arta “proiectul Lenin”, cerându-ne scuze în gând personajelor. Şi lui Zgondoiu căruia îi profanaserăm (cu acceptul său), arta. Din păcate, una dintre cele mai triste experienţe a fost întâlnirea dintre artistul Zgondoiu şi o delegaţie de turişti din fosta Uniune Sovietică, care s-au simţit lezaţi de rozul leninist. Doar într-o singură noapte, Lenin şi Groza cei vesel cromatic au redevenit terni, şterşi de roz, curăţaţi. Nu i-a văzut nimeni pe făptaşi, nici nu s-au făcut cercetări ulterioare. Nouă în schimb ne-au rămas nişte poze frumoase. Iar în unele Zgondoiu zâmbea fericit în efectul său pinkărist…”
Andra Rotaru – Jurnal de carte-palat / Revista Luceafărul de dimineaţă / nr. 26 / 9 septembrie 2009
Artistii elvetieni Heidi Baggenstos & Andreas Rudolf au continuat inregistrarea interventiilor site specific in proiectul LAYERS / STRATURI
statuia lui lenin de la mogosoia, acest mecca al aproape artistului contemporan roman. wow
din pacate basarebenii au ,,batut” artistii romani! ,,Arata mai bine Lenin Negru decat Lenin Roz….! Mai incercam! Beluci
pentru toate formele amorfe din tara asta lipsita din ce in ce mai mult de o coeziune l anivelul intelegerii culorii.Negrul mai presus de orice.Tot asa inainte, asa ati fost invatati asa sa faceti.Nu ne vom opri in a punca magenta pe fata voastra, a tuturor tortionarilor in viata, a tuturor mucosilor lasati liberi la taste ca p estrada imi scapa, nu prea ii vad, nu prea se VAD,decat in ‘belucisme”penisisme’…’mecce’, ganduri frustrate uitate si refulate continuu impotriva oricarei fiinte c eincearca si altceva decat cuvantul gratuit p ecartele.Sictir.
Felicitari de curaj, felicitari tuturor ce duc pana la capat articolul intr-o tara in care ‘commentul’e mai presus de fapta…ca de suntem’buni la toate’mai putin la a face.La a face DIFERENTA.
bravo zgondy cat mai multa magenta cat mai multa culoare, cat mai mult curaj, si in general nu citi frustrarea ca o fapta e doar o caracteristica a ultimelor mucuri din acesta societate basanao’leningrata!!!
wilson ‘wow’.. cat de patrunzator esti ma intreb, sa fie oare statuia din spate sau din fata, contemporana cu o actiune dedicata strict tie?Indeajuns de atipica si de plina de verva cat un contemporan uitat in spatele tau atent si meticulos in ati revela o actiune?
Fardul lui Lenin din dosul bisericii ne polueaza mai putin simturile decat bucataresele care ii orneaza soclul mult mai central. Fiecare cu descendenta lui cu sau fara epoleti.. :))