afisÎn spatele vitrinelor, într-o lume a capriciilor moderne, moda face victime. Manechinele umplu tot mai strălucitoarele catwalk-uri şi vitrine. Prezenţe sociale mute, manechinele sînt victime privilegiate ale modei. Destinate de la bun început să îmbrace şi să prezinte colecţii nesfîrşite de creaţii vestimentare, corpurile lor devin tot mai impersonale. Trupurile lor sînt clasate ca obiecte cărora doar hainele pot să le mai redea viaţa socială. Frumuseţi impersonale, armatele de manechine se golesc de conţinut, odată despuiate de ambalajele vestimentare colorate. Însă, la o privire mai atentă, siluetele Gabrijelei Turturea pot părea cu uşurinţă nişte păpuşi voodoo la scară uriaşă, umplute, de această dată, cu expresie şi conţinut artistic.
 

Silueta este un mit modern creat în căutarea perfecţiunii frumuseţii. Aceste siluete au puterea de a fi interesante atunci cînd sînt privite ca individualităţi ce au o expresie artistică proprie. Aportul rafinat artistic al Gabrijelei Turturea este acela de a transforma butaforia în artă. Lucrările ce alcătuiesc expoziţia Chipuri sînt o colecţie de astfel de „siluete“ tridimensionale ce depăşesc de multe ori scara umană. Prin aceasta, ele devin prezenţe stranii, parcă decupate dintr-o „mitologie“ a shopping-ului contemporan. Corpurile standardizate pe tiparul „90/60/ 90“, depersonalizate, formează o mare familie, exclusiv feminină. Înlocuind modelele vii cu manechine, îndepărtate de modelul naturii, acestea creează o parabolă, un simbol al figurii umane, într-un limbaj urban unanim acceptat.

De dimensiuni considerabile, „cariatidele“ Gabrijelei sînt suspendate imponderabil, fără vreun sprijin în planul orizontal al galeriei, alteori sînt „înfipte“ într-un mic soclu. Fusiformele siluete albe păstrează texturile construcţiei din firele de hîrtie ţesută, în care lumina se răsfrînge în efecte picturale. Monocromia acestora scoate în evidenţă rafinamentul aparent al construcţiei lor.
 

Ca material, Gabrijela Turturea foloseşte textura „dură“ a hîrtiei industriale cu care „ţese“ structuri la fel ca într-o tapiserie, într-o urzeală de plasă de sîrmă. Aceste structuri amorfe de hîrtie capătă o robusteţe neaşteptată, firele întreţesute de hîrtie fiind transformate metaforic în ţesutul organic ce prinde forma siluetelor feminine. Arta Gabrijelei face trecerea de la o tehnică a tapiseriei aplicată neconvenţional înspre forma sculpturală.

Datorită Gabrijelei Turturea, manechinele populează acum şi vitrinele galeriilor de artă.

 

Gabrijela Turturea – Chipuri, Galeria La Perne, Calea Victoriei, nr. 101, mai, 2008

Articol aparut in Observator Cultural Numarul 429 – 26 Iunie 2008