ioan_nemtoi1In fiesta culorilor artei contemporane, Rosul Nemtoi este o culoare de acum cu identitate bine definita, la fel ca albastrul Yves Klein sau ca albul sau negrul lui Mondrian. Rafinamentul monocromiei descoperite prin combinatii chimice internationalizeaza aceasta culoare ce isi pastreaza intensitatea, stralucirea si luminozitatea pigmentului pur, parca in stare fluida. Artistul ca mestesugar e demiurgul care lucreaza cu cele patru elemente esentiale: apa, aer, foc, pamant, care ii deschid accesul inspre religiozitatea sacrului materiei. Formele sale, volume la scara mare, oscileaza “intre fragilitate si rezistenta in timp, intre starea lichida si cea solida”, pentru artist sticla fiind “o materie plina de contradictii, insasi aceasta versatilitate fiind un pretext pentru dezbateri nesfarsite”. Interactionand activ cu substanta expresiei artistice renascentiste depozitata in Muzeul orasului din Bassano del Grappa, arta lui Nemtoi intra intr-un dialog modern cu istoria. Discursul sau expozitional se desfasoara in contextul Muzeului orasului Bassano del Grappa, in curtea interioara si in interiorul salilor ce adapostesc expunerea permanenta: opere ale artistilor renasterii secolelor XIII-XV, pictura de secol XVII de scoala venetiana, o importanta colectie Antonio Canova impreuna cu o importanta sectiune de ceramica greaca, romana si egipteana. Umbrele proiectate de volumele lui Ioan Nemtoi se intalnesc cu lucrarile expuse, iar stralucirile luminii pe suprafetele de sticla sunt reflectate in glasiul panzelor de secole XIII-XVII. Distantele estetice se topesc in comunicarea de peste secole, in care Nemtoi pigmenteaza cu rosul sau tunelul timpului istoriei artei. Ineditul apare in momentul in care in spatiile muzeului, in care predomina iconografia religioasa a vechilor maestri, se strecoara prezenta temporara a imaginarului artistului contemporan. Invitat la acest dialog, limbajul plastic al artei lui Nemtoi transpune aceleasi teme religioase intr-o iconografie proprie. “Corul Ingerilor” este o structura de forme cilindrice de sticla asemanatoare cu tuburile unei orgi care, datorita proprietatilor sticlei din care sunt facute, au capacitatea de a vibra si produce sunete si stralucitoare acorduri ale unei muzici celeste. Simbolic si formal, lucrarea este compusa din ingeri buni, ale caror cantece se inalta la cer, si ingeri rai, ce au la propriu gurile sigilate si nu pot scoate sunete, iar in mijlocul lor il au pe Lucifer, a carei gura este acoperita de ochiul ce trezeste dorintele tactile ale privitorilor. Lucrarea isi arata multiplele fete atunci cand lumina deseneaza in interiorul tubulaturii mereu alte expresii, “portrete ale ingerilor”, cum le numeste artistul. “Gradinile Edenului” reprezinta copacii ale caror fructe au rodit fructul cunoasterii si totodata Fructul Oprit. Forme simbolice dezgolite de frunze ale lui Nemtoi sunt pozitionate deliberat de catre artist pe o piatra de mormant, sub privirile apropiate ale unor sfinti dintr-o fresca de Renastere Timpurie. Stralucirile si reflexele acesteia ridica perceptia senzoriala la intalnirea cu revelatia sacrului. Materia transfigurata in energie transforma contextul muzeal intr-o instalatie artistica in care operele vechilor maestri sunt repozitionate in dialogul istoric al esteticii contemporane.

Ioan Nemtoi – Who’s afraid of glass?
Instalatie de sticla indoor-outdoor; Museo Civico di Bassano del Grappa, Italia

Articol aparut in Romania Libera
http://www.romanialibera.ro/a109579/cui-ii-e-frica-de-sticla.html