O ancheta despre sursele de inspiratie ale tinerilor artisti romani

Vorbesc cu multi artisti romani tineri. Se intimpla sa aduc in discutie opera unui alt artist roman mai in virsta, daca nu chiar intrat in „galeria nationala“. In acel moment tinarul artist incepe sa dea citiva pasi inapoi. Discutia urmeaza aproape imprevizibil acelasi curs. Dupa ce rostesti numele artistului roman sa zicem „clasic“, daca mai faci si o comparatie cu arta sa, incepe alunecusul. Reperele artistilor tineri sint putin recunoscute in arta romaneasca. Multi spun ca vina lor e ca s-au nascut aici, mai toti au o oarecare aversiune fata de invatamintul artistic romanesc. Altii incearca sa ignore si sa nu problematizeze. 

Pentru unii dezamagirile sint la fel de mari pe cit este si talentul neimpartasit prin absenta publicului. Aproape nici un artist nu se regaseste ca un continuator al scolilor de pictura, sculptura, grafica, fotografie ori decorative romanesti. Exista o ruptura mare si marturisita la tot pasul. Ba mai mult, arta si climatul artistic de dinaintea momentului actual sint acuzate de falsuri estetice, propaganda, vitregie a mijloacelor de exprimare care, in loc sa dezvolte un gust estetic, au produs indepartarea publicul de arta si multiple grave crize de perceptie, interpretare si comunicare.

Cu toate acestea, semnele de vigoare ale artei tinere devin, de la o expozitie la alta, certitudini. Numele artistilor tineri sint tot mai cunoscute mai ales in afara tarii. Artistii tineri formeaza comunitati destul de strinse, grupate in jurul unor interese comune determinate uneori de stil, alteori de preocupari, proiecte si subiecte problematizatoare. Exista o intelegere profund schimbata a multor notiuni ca arta nationala, maestri, educatie artistica, scoala, tendinte artistice, vechile intelegeri fiind ocolite de multe ori ca niste molime molipsitoare. Mai toti reconsidera Romania ca potential artistic inspirational, citiva mai stau inca pe ginduri, putini sint cei carora le mai pare rau ca nu au plecat din tara. Este interesant, prin ruptura de contextul artistic romanesc, care sint totusi modelele si reperele urmate de tinerii artisti. Care sint influentele, ce stiluri au abordat in urma acestor influente si in ce mod s-au dezvoltat acestea? Care este pozitia tinerilor artisti in momentul in care arta romaneasca trece cu adevarat granitele tarii si este cunoscuta in cadrul mai larg al pietei de arta europene? Situatia incepe sa nu mai arate ca o balta mica in care multi pesti mult prea mari nu mai incap in ea. 

 

Au existat si citeva intrebari care au condus formularea opiniilor artistilor. Care sint reperele tale stilistice? Sint de gasit reperele artistice in muzee sau in ateliere? Ai avut maestri? Ai urmat invataturile maestrilor? Daca nu, in ce mod le-ai ocolit? Apartii unei scoli de pictura, grafica, sculptura, fotografie, decorative etc.? Ai aversiune fata de invatamintul artistic romanesc? Esti dezamagita de arta romaneasca? Iti pare rau ca nu ai plecat din tara? Ti-a fost recunoscut talentul in Romania? Estul poate deveni mai interesant, daca nu mai alearga in directia Vestului?


Artistii ale caror opinii alcatuiesc dosarul: Carmen Acsinte, Liliana Basarab, Zoltan Bela, Emanuel Borcescu, Alexandru Ciubotariu, Nicolae Comanescu, Duo Van Der Mixt (Mihai Pop & Cristian Rusu), Simona Dobrescu, Catalin Petrisor si Ana Maria Micu, Monica Morariu, Vlad Nanca, Ioana Nemes, Ovidiu Panighiant, Alexandru Radvan, Mircea Suciu, Raluca Ungureanu, Simona Vilau, Ciprian Voicu. Cu rol informativ-documentar, alaturi de numele artistilor sint adaugate domeniile artistice in care activeaza si virsta actuala.

Dezbatere aparuta in Observator Cultural Numarul 383 – 2 August 2007, Numarul 384 – 9 August 2007