alexandru_radvan_cancer_acrilic_pe_panza_200x300_cm_2007Una dintre cele mai ample si pline de erotism compozitii figurative ale picturii romanesti contemporane din ultimii ani este cu siguranta cea intitulata Cancer si semnata Alexandu Radvan. Aceasta lucrare, impreuna cu studiile si schitele pregatitoare, sint gazduite in cadrul expozitiei itinerante Memoriile lui Constantin, in perioada 19 septembrie-14 octombrie, de Muzeul de Arta Cluj-Napoca.

Proiectului expozitional Memoriile lui Constantin a fost lansat in Bucuresti, la Curtea Veche, in lunile mai-iunie ale acestui an, fiind organizat de Muzeul Municipiului Bucuresti, impreuna cu Anaid Art Gallery. Dualitatea insoteste pretutindeni imaginea lui Constantin in ipostaza sa de sfint si aceea umana, de imparat. Nu este dificil de imaginat care dintre aceste laturi este infatisata in compozitia Cancer ce face obiectul acestei analize plastice.
Reprezentarile artistice ale lui Radvan au o mare incarcatura erotica si poarta avertismentul plus 16 ani. Compozitia picturala Cancer poate fi privita ca o generoasa trecere in revista a pacatelor si perversiunilor carnale. Erotismul artei sale este unul eminamente carnal, epidermic. Emotia erotica este frusta, fara pudoare, pornita direct din reprezentarea materiei organelor sexuale.

Studiile si schitele pregatitoare sint grele, (hard) si pline de frustete, declinari imagistice ale fragmentelor de compozitie rezultate de pe urma lor. Pentru compozitia sa, Radvan foloseste cadrul istoric al curtii imparatului Constantin. Un cliseu devenit aproape cinematografic este acela ca cei care au condus Imperiul Roman organizau faimoase bacanale. Radvan se opreste in reprezentarea sa la componenta desfriului acestui tip de petrecere. Puterea oferita de rang si ierarhie in Antichitatea romana presupunea totodata dominarea sexuala. Sclavii trebuiau sa satisfaca placerile perverse ale stapinilor. Desfatarea carnala provoaca imaginarul artistic al lui Radvan, care creeaza o intreaga menajerie de curiozitati, de „suboameni“ si de obiceiuri bolnave.

Reprezentarea viciilor introduce in compozitie caractere ce se manifesta violent. Iubirea este vicioasa, iar pasiunile personajelor sale dau nastere la pacate. Registrului sexual al placerii Radvan il adauga pe cel libidinos. De aceasta data imaginarul este violent, pentru ca incalca cele mai intime tabuuri. in cazul registrului libidinal, placerea sexuala manifesta o voluptate orgasmica atunci cind degenereaza in dejectii si spurcaciuni. Organele sexuale ale celor incriminati sau obiceiurile lor erotice sint ironizate direct in imagini precum penisul putrezit al unui batrin lasciv si hidos, ce zimbeste in timp ce se pregateste sa penetreze un corp al carui chip este acoperit si la al carui sin se alapteaza o maimuta.

Tot cu caracter libidinal, efectele de siluire si tortura isi joaca si ele rolul in concertul perversiunilor erotice. Organismele degenerate, unele puhave, altele inecate in grasimi sint prezentate in toate ipostazele: de la tinara cu nurii sinilor inca neinfloriti, ce sufera de rahitism si anorexie, pina la valurile de grasimi, brazdate de cute ale femeii ingenunchiate in fata unui alt personaj nud, cu armura pe cap.
Urmarea criminala a pacatelor este aruncarea avortonilor la ciini – copii chinuiti si inchirciti din punct de vedere fizic, adica rebuturi umane –, dar nu inainte de a fi mincati de muste. Degenerarea dubla, fizica si morala, a personajelor prezinta descompunerea unei civilizatii marcate de „teroarea iubirii“. Din multe puncte de vedere aceasta societate functioneaza inca dupa principii ca acesta, ales de Radvan ca motto al expozitiei: „Sa ucizi un credincios nu este o crima, este calea catre Rai“. Cu aceasta ocazie, Radvan intra in dialog cu societatea crestinismului timpuriu referindu-se la timpul prezent, ocazie cu care il si acuza.

Complementare registrului iubirii sint imaginile ce stirnesc repulsie si reactii de incriminare si blamare a stirpiturilor si lepadaturilor, nimic altceva decit fiinte umane decazute. Mai multi parteneri sexuali, mai multe orgasme, mai multa placere, toate acestea par a fi ecuatia unui tip de eros desfrinat. Perversiunea nu cunoaste virsta si pare a se accentua la senectute – babe, cotoroante ranchiunoase si mosnegi miniosi si dezaxati (ce par potriviti mai degraba pentru azil). Registrul dejectiilor sau registrul pestilential vine sa-l adinceasca pe cel de dinainte, care decreta infectia si maladia la rang erotic. Imagini precum femeia ce sta „in patru labe“, pe jumatate dezbracata, in timp ce varsa ori isi contempla voma in compania ciinilor, aduc in discutie o descriere cu termeni precum spurcaciuni, laturi, zoaie. Animalizarea tine si ea de o teatralitate de tip bestiariu, care coboara fiinta umana mai jos pe scara evolutiva, pina ajunge sa se comporte precum maimutele si ciinii, prezenti si ei in aceasta reprezentare.
Asa se face ca erosul pus in opera de Radvan este unul dizgratios, mincat de bube si rani. O compozitie cu atmosfera istorica, asa cum este Cancer, nu putea ocoli pamfletul si ironia.

Duritatea acestora infatiseaza una dintre cele mai radicale ipostaze ale picturii lui Alexandru Radvan. Batranul lasciv si hidos, mincat de bube, ordori si puroi are nevoie de doi sclavi legati la ochi care sa-l ajute pentru a-si desfasura perversiunile. Bordelul de la curtea lui Constantin este atit de decadent incit participantii sai par a fi dezintegrati de boli. Erosul compozitiei Cancer este unul de tip devastator, virilitatea si fertilitatea sexuala fiind intoarse impotriva fiintei umane.
Cancer reprezinta piramida putregaiului, puroiului unui eros viciat si distructiv. intr-o anumita masura, Sodoma si Gomora de la curtea lui Constantin sint pretextul etalarii desfriului, dezmatului si destrabalarii intregului imaginar al artistului ce ar putea deveni un studiu de psihanaliza. „in primul rind, lucrarea a aparut dintr-o nevoie personala, deci este o fata a mea. Sa stiti ca exista un mic monstru in fiecare, or, noi sintem educati sa-l repudiem. El nu dispare niciodata, dar noi sintem invatati, inca de mici, sa-l inchidem intr-un borcanel, unde creste, odata cu noi, pina cind borcanelul devine din ce in ce mai strimt pentru el si de multe ori se sparge. Atunci pot avea loc situatii absolut neplacute.

Cancer a fost pariul meu cu mine, efortul meu de a ma pozitiona fata de monstrul din mine, caruia incerc sa-i dau locul pe care il merita“, marturiseste Alexandru Radvan, intr-un interviu realizat de Marcela Gheorghiu pentru Ziarul Financiar.
Alexandru Radvan se foloseste in alcatuirea compozitiei sale de studiul dupa modele vii. El este dintre artistii care se supun observarii realitatii, pentru ca mai apoi sa filtreze fragmentele studiate in compozitii ample. De altfel, suita de schite prezente in expozitie ofera prilejul de a descoperi meticulozitatea cu care Radvan isi pregateste compozitiile. De cele mai multe ori, desenele si schitele pregatitoare au o valoare si o forta plastica impresionante. Mecanismul sau de reprezentare este astfel unul complet, lucrind dupa metoda clasicilor, fara a sari etapele mestesugului picturii, intrind astfel intr-un dialog modern cu istoria.

Articol aparut In Observator Cultural Numarul 392 – 4 Octombrie 2007