Marea majoritate a galeriilor private, independente, au un sistem mai putin democratic decat cele ale Uniunii Artistilor Plastici. Ele promoveaza de cele mai multe ori gustul personal al galeristului. Gusturile galeristilor privati sunt, din nefericire, apropiate intre ele si de aceea se invart in jurul catorva nume de artisti. Acestia sunt adaugati pe lavaliera galeristului ca niste trofee si medalii. N-ar fi pana la urma un lucru rau, insa intr-o mare masura nu publicul alege ce ii place, ci galeristul alege ce trebuie sa placa publicului, de regula dupa propriul sau gust. Paradoxal este ca pe masura ce un galerist va fi mai educat in ale artei, cu atat va alege cu mai multe preconceptii si in loc sa fie un indicator pentru gustul publicului va fi un copil de mingi al politicilor si orgoliilor artistilor. Pentru un artist al tranzitiei artei romanesti ca Ovidiu Panighiant nu par a exista multe alternative in a deveni recrutabil intr-una dintre tabere. O solutie, tot de tranzitie, este cea de a expune in mediul virtual online pe blogul sau vizual (www.ovidiu-panighiant.blogspot.com).
Principala preocupare a lui Ovidiu Panighiant este compozitia. In multe dintre lucrarile sale el reia teme clasice ale artei pe care le interpreteaza in viziune personala si uneori le combina prin dicteu automat, decupare, alaturare, suprapunere. Ca si un video-jockey Ovidiu Panighiant compune cu mostre ale capodoperelor artei. Spatiul in lucrarile sale este aproape inexistent, fiind umplut la refuz de personaje. Personajele sale inghit orizontul, cerul si pamantul cuprinzand in interiorul lor elementele de peisaj. Astfel, in interiorul conturului figurativ forma se umple cu elemente abstracte.
Incepand cu seria de ilustratii la Metamorfozele lui Kafka (7 lucrari, desene in carbune), Ovidiu Panighiant isi defineste teritoriul stilistic. Atractia vizuala este concentrata pe surpriza parcurgerii unor transformari de tipul unei furculite cu degete, a unei pisici ce are o coada de tigaie, a unui trup ce are pectoralii sub forma unui portret, a unor profile straine ce se decupeaza in umbre etc. In multe dintre cele mai recente lucrari ale sale, personajele devin scenografie. Arta lui Ovidiu Panighiant este intr-o permanenta oscilare intre organic si geometric. Pentru a defini detaliul, Ovidiu foloseste hasura colorata ca pe o structura ce tese diferite texturi. Relatia stransa cu maestrul sau, Dan Erceanu, este una de continuare si completare a unui univers imaginar in care elementul central ramane figurativismul corpului uman. De fapt, arta sa foloseste acumularile unei culturi vizuale cuprinzand intregul vocabular al gramaticii plastice. In trecerea sa de la grafica catre pictura Ovidiu Panighiant pastreaza rigoarea desenului. Dupa desenul cu bait si laviu, mediul virtual a fost in cazul sau o corupere catre pictura. Galeata de culoare a Photoshop-ului este preferata pensulatiei, astfel incat Ovidiu Panighiant experimenteaza mediul virtual continuand lucrarile incepute cu mijloacele de exprimare clasice. Starea de tranzitie tehnica este permanentizata si de faptul ca Ovidiu reia munca la o lucrare care pentru el este mereu neterminata. Asa se face ca intr-o singura lucrare de-a lui Ovidiu Panighiant se intalnesc mai multe etape parcurse de creatia sa. Fuziunea acestora este o alta caracteristica ce-i particularizeaza arta. Fovist cromatic, inspaimantat de vid compozitional, expresionist in rezolvarea suprafetelor mari, constructivist in rezolvarea suprafetelor mici, baroc formal, Ovidiu Panighiant compune un acid jazz vizual unic in arta contemporana romaneasca.
Articol aparut in Romania Libera, 8 mai 2007
http://www.romanialibera.ro/a94414/blog-vizual-hard-barock.html/
a se transmite un calduros salut lui Ovidiu din partea lui Sorin Moldovan,Victor Bratu si Daniel Craciun care l-au vorbit de bine recent,la o cafea. Daniel
a se transmite un calduros salut lui Ovidiu Panighiant din partea lui Sorin Moldovan,Victor Bratu si Daniel Craciun care l-au vorbit de bine recent,la o cafea. Daniel