arca20lui20noeÎntr-un moment în care infuzia de social în arta contemporană este parcă mai mare ca niciodată, iar artiştii, mai sensibili la problemele sociale decît la cele estetice, arta instrumentată ca formă de comunicare vizuală se desparte tot mai mult de genul ei proxim, acela de spectacol plastic.

Departe de activisme artistice care amestecă arta în problemele socialului, arta Sorinei Iuganu este una puternic îmbogăţită de conţinut estetic. O pictură – definită de Maurice Denis, „profetul“ artiştilor nabişti –, „înainte de a fi un cal, o bătălie sau un portret de femeie, este suprafaţă plată, acoperită de culoare, într-o anumită ordine“. Parcă în ordinea unei continuităţi a acestui deziderat, arta Sorinei Iuganu găseşte rezolvări plastice derivate din această grijă pentru spectacolul plastic.
 

Selecţia de 13 lucrări în tehnica pastelului uleios dă titlul expoziţiei 13, ce reuneşte lucrările ultimilor patru ani de creaţie. Dizolvînd iluzia profunzimii şi abandonînd perspectiva lineară, compoziţiile Sorinei Iuganu păstrează totuşi o volumetrie cursivă de tipul reliefului plat.

Simţul decorativului se manifestă într-o simplificare a contururilor şi a curbelor ritmice stilizate. La rîndul ei, reprezentarea abreviată a formelor anatomice reduce spaţiul compoziţional la geometrii decorative ce tentează abstracţia, însă nu pierde niciodată din vedere figurativismul.
 

Sintetizarea sculpturală a formelor amestecă suprafeţe de culoare plată cu zone de vibraţie picturală. Sorina imaginează cu o bogăţie de candoare teme lirice precum Îmblînzitorul de fluturi, Ţara Somnului ori După ploaie. În Himera, o rază a lunii pare un fir de aţă pe care atîrnă o creatură nocturnă, călătoare călare pe un cerc. Acestea sînt parabole vizuale cu un simbolism literar-teatral puternic elaborat. În completarea acestora, Sorina alege teme-emblemă ale istoriei artei: Trei graţii, Sărutul, Arca lui Noe, Sisif, Pegas, Lupta lui Iacob cu îngerul, Strigătul, cărora le găseşte o interpretare personală. Un astfel de exemplu este Arca lui Noe, o reprezentare atipică a spaţiului interior subiectiv al lumii rămase în afara arcei.

Multe imagini au puterea de a concentra parabole vizuale în imagini-icoane. Rezultatele sînt încîntătoare poveşti spuse parcă de proiecţiile unei lanterne magice.

Sorina Iuganu semnează împreună cu Vladimir Iuganu scenografia mai multor spectacole de teatru la Iaşi, Buzău şi Bucureşti, iar pictura sa găzduieşte elemente ale acestui univers, uneori chiar şi într-o abordare teatrală.

13, Sorina Iuganu, Galeria La perne, 28 martie-28 aprilie 2008, program non-stop, Calea Victoriei nr. 101 Bucureşti

Articol aparut in Observator Cultural Numarul 420-421 – 24 Aprilie 2008