Alexandru Rădvan şi Tara (von Neudorf) la Westfälischen Landesmuseum für Industriekultur Henrichshütte Hattingen, Germania

Pe 21 septembrie 2008, ora 15.00, la Westfälischen Landesmuseum für Industriekultur Henrichshütte Hattingen, Germania va avea loc vernisajul proiectului „The Last Temptation”, curator Diana Dochia. Evenimentul va avea loc în cadrul Festivalului „Rumänische Kulturtage an der Ruhr” („Zilele culturale în Bazinul Ruhrului”) în perioada 21 septembrie – 26 octombrie 2008.

Proiectul curatorial „The Last Temptation” reprezintă chestionarea lumii în care trăim, conturând o lume plină de contraste şi contradicţii. Proiectul înglobează două individualităţi artistice, Alexandru Rădvan şi Tara (von Neudorf). Două feţe ale aceleaşi monede, în cadrul a două expoziţii personale, văzute ca două episoade distincte: „Omagiu lui Iuda şi Cruciaţii” semnată Alexandru Rădvan şi „Into the Night of Loneliness” semnată Tara (von Neudorf).

Instalaţia altar „Into the Night of Loneliness” semnată Tara von Neudorf descrie stări, conflicte, dezorientare, confuzie, panică, angoasă, sufocare, frică, vertij. Apropierea adesea maladivă faţă de subiectele abordate creează un scurtcircuit în cadrul unui realism neurotic alienant plin de obsesii şi contradicţii. Delirul, căutarea perpetuă, revolta conturează o rivalitate intelectuală continuă văzută ca o forţă ce atrage şi macină în acelaşi timp.

„The Last Temptation” conturează viziunea unei umanităţi dureroase, sfârtecate, în care individul este mereu singur, iremediabil singur.
Curator: Diana Dochia

Jocul destinului

„… tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci semiţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.”
García Márquez, Un veac de singurătate

„Into the night of loneliness” reprezintă un altar al oglinzilor sau mirajelor, din care se poate ieşi, doar în momentul, în care enigma a fost descifrată. Un altar fragmentat şi disparat în care fiecare element, ca într-un puzzle, îşi are propria semnificaţie. Cifra devine în acest context un simbol plin de noi valenţe şi profeţii. Plăcuţele cu numere, deconextualizate, reprezentând pe vremuri versete din Biblie,  îşi schimbă astăzi semnificaţia, şi în cadrul procesului creator, ca o profeţie, punctează evenimentele istorice ce au marcat existenţa omenirii. Cifra devine adesea literă, având propria identitate şi propria logică internă. Cifra poate fi detaşabilă, întoarsă cu susul în jos, de pe o parte pe alta, adaptabilă oricăror feluri de permutări şi combinări. Poate fi concepută ca o operă de artă, în sine, văzută ca un eveniment politic sau ca o meditaţie. Obsesia numărului, devine obsesia istoriei şi a religiei. Cifra destinului devine obsesia omului. Cifra devine profeţie. Profeţia devine trecut. Omul recent reinventează simbolul, recontextualizeazã istoria şi se foloseşte de trecut pentru a rescrie prezentul. Plăcuţele numerice consemnează şi rememorează evenimente din trecut şi din prezent, încercând să redefinească istoria şi lumea. O istorie subiectivă marcată de atrocităţi, în care trecutul devine consubstanţial prezentului. Cifra văzută ca destin, ca profeţie,  devine un instrument manipulativ în cadrul demersului creator. O lume, în care istoria se confundă cu credinţa şi credinţa devine istorie. Tara propune o imagine, fără a impune o ideologie. Edgard Wind în „Art et anarchie” consideră că arta are puterea dacă nu să distrugă statul, cel puţin să-l contrazică.
Tara priveşte lumea ca un câmp de luptă. O lume confruntată şi măcinată de tensiuni permanente. O lume dominată de ideea de conflict. Există o perpetuă stare de tensiune şi asediu. O luptă continuă între două forţe ce se atrag şi se opun în acelaşi timp.

Arta lui Tara nu se supune nici unei legi sau rigori, ea nu poate fi citită prin nicio grilă canonică. Tara se foloseşte de orice şi de oricine, pentru a-şi contura demersul artistic. Războiul, religia, dramele personale devin subiecte integrate în procesul creaţiei.
Tara încorporează în lucrările sale tot ceea ce există în comportamentul, memoria, fantezia sau coşmarurile oamenilor, reflectând lumea aşa cum este ea: multiplă şi organică. Organicitatea aceasta, adesea vulcanică şi delirantă conturează o rivalitate continuă văzută ca o forţă ce atrage şi măcină în acelaşi timp. Aglomerarea de simboluri, forma sintetizată, utilizarea şi refolosirea materialelor neconvenţionale exhibă o lume aproape necrofagă. Un cadavru viu, bântuit de suflete moarte.
“Into the night of loneliness” este viziunea unei lumi sangvine, viscerale în care consemnarea faptelor nu se face după timpul convenţional al omenirii. Este vorba, mai degrabă, de un joc al destinului, pe care hazardul pune stăpânire. Secole întregi de episoade cotidiene concentrate în aşa fel, încât să poată coexista în aceeaşi clipă. Agonie şi extaz, crimă şi pedeapsă, credinţă şi blasfemie, iată coordonatele unei lumi sfârtecate şi monstruoase, ale unei umanităţi dureroase în care omul, individul este continuu bântuit de singurătate. O lume de bâlci pe cale să explodeze. Un laborator, în care noi suntem cobaii.

Curator: Diana Dochia