Pentru cei care nu au memorie vizuala si nici o arhiva a uneia dintre revistele saptaminale respectate a venit momentul pentru vizitarea unei expozitii care delimiteaza in mod asezat o etapa a unuia dintre cele mai intime si frumoase proiecte de fotografie de arta strecurate in presa romaneasca.
Iata povestea. Un fotograf colaboreaza la o revista de cultura trimitind periodic fotografii ce se publica alb-negru. Fotografiile sint cu citiva oameni reali, dintr-un sat de munte, importanti nu atit prin persoana lor, cit prin activitatile lor. Insa, totusi, oamenii sint cei care unesc de-a lungul timpului intimplarile povestite prin fotografii.
Prin aparitii de-a lungul anilor in acea revista, citeva familii au capatat, fara stirea lor, dimensiuni de personaje. Acei oameni simpli, prezente nealterate de mass-media, vor ramine la fel de necunoscuti ca si pina acum. La o rapida inventariere e vorba de: doua surori batrine, Anuta, vaduva, si Mariuta, fata batrina, Marin, de meserie artificier la carierele de piatra de la Poeni, Ionut, venit in vacanta la bunici, Traian Bus, zis si „Hapu“, Florica si Marioara, gospodine. Activitatile lor, desi putine ca numar, umplu intreaga zi si sint impartite intre membrii familiei si ai comunitatii: de la placinte la sacrificatul animalelor, taiatul lemnelor, munca la cimp, pasunatul etc. nu este decit distanta parcursa de soarele de pe cer, si de trecerea anotimpurilor.
Atunci cind baiatul Ionut a aparut pe prima pagina a revistei cu un dovleac urias in brate, a fugit cu revista prin tot satul, desi mai nimanui nu-i prea venea sa creada minunea, la fel cum mai nimeni din sat nu prea putea descifra continutul revistei.
Articolele din respectata revista, semnate de importanti oameni de cultura se asorteaza neasteptat cu realitatile din acele fotografii. De multe ori, chiar titlul de pe prima pagina este sustinut de cite o astfel de „poza“. Intimplarile din fotografii pot fi urmarite ca un fel de poveste paralela cu functia lor specifica de ilustratie. Dupa ce incepi sa-i recunosti pe acei oameni, poti spune ce au mai facut intre timp. Privind in urma, vezi copii timizi crescind, atinsi usor de haine si „aere“ ceva mai occidentale, prin case aparind cite un televizor deschis pe TVR1 si altele asemenea.
O poveste ampla derulata in ani de zile si surprinsa in mii de fotografii; istoria unor oameni dintr-o lume paralela si un timp universal necorelat lumii industrializate, cotidiene.
Intorsi la realitatea expozitiei, numele fotografului este Lucian Muntean, iar cel al revistei este Dilema Veche.
O parte a amplului proiect fotografic a fost expusa la casa „Matei Corvin“ sub titlul Traditii in tranzitie la Rogojel, impreuna cu Jeanne Aime-Sintes, Alexandre Rebours, cu sprijinul Centrului Cultural Francez din Cluj si va ajunge in curind si in Bucuresti.
Articol publicat in Observator Cultural Numarul 419 – 17 Aprilie 2008
http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=19751&print=true
Recent Comments