Cătălin Burcea

SEROTONIN 1 (the proof)
expozitie de fotografie-video

VERNISAJ miercuri 15 martie a.c. / ora 19
Expozitia este deschisa pana pe 9 aprilie 2006
la H’art Gallery (str. Mihai Eminescu nr.105-107)

Evenimentul este realizat cu sprijinul
DDP CONSULT GROUP
CHIVAS REGAL

Mediul, educatia, nivelul cultural, stimuli exteriori, de orice natura, determina chimia intima a individului sau invers? Adica o anumita constitutie chimica a persoanei determina un anumit tip reactiv, comportamental?

Ori si una si alta?
Cert este ca fiecare dintre factori are importanta lui in acest proces.

Pornesc de la ideea ca un anumit tip de dispozitie primara (determinata in cazul de fata si de procente chimice anume) creeaza un anumit tip de reactie in diverse situatii date.

Ma intereseaza in principal acel sensibil procentaj chimic care dezvolta un tip de atitudine reflexiva, introspectiva, autoreferentiala, care impinge constiinta sinelui dincolo de limite si pune intr-un raport bitonal relatia individului cu ceilalti, cu spatiul.

In acelasi timp exercitiul de reflexivitate presupune o constiinta mai avansata, mai elevata, care creste posibilitatea ca reactiile fata de ceilalti sa fie mai sensibile, mai receptive.

Apare asadar o oarecare dihotomie intre reflexul de autoconservare, take care personal, si implicare empatica vis-a-vis de ceilalti. O situatie bizara care

poate crea un oarecare disconfort psihologic. Destul de greu de gasit un echilibru onest intre cele doua tipuri comportamentale enuntate mai sus.

Cat inseamna prezenta efectiva, perceptie plenara a situatiei, implicare totala, neconditionata, abandonare in fata ideii continute in situatia data, credinta oarba in gestul raspuns, in acting-ul optat pe moment, si cat inseamna relativa absenta, atitudine de protocol, automatism, conservare sinergetica?

Timpul actual, diversitatea aproape infinita a stimulilor de tot felul, hiper sistemul informational global, largirea practic a spatiului vital in care existam, ne complica tot mai mult; ne rafineaza, ne sofistica poate…! Totodata face ca: identitatea, afirmarea deciziilor personale si stabilirea raporturilor sociale, sa devina un lucru din ce in ce mai dificil ca optiune. Se poate vorbi despre un alt nou tip de criza (chipurile!) existentiala care nu are neaparat o finalitate tragica, ci pur si simplu are statut de constatare perpetua.

SEROTONIN este un serial, un work in progress, care urmareste diferite ipostaze (in contextul enuntat mai sus) care tin de identitate si paradoxale relatii interumane.

SEROTONIN 1 # the proof este primul episod in care se povesteste despre marturii, urme, relatia cu spatiul de referinta, fictiune/realitate, interventie, modificare, passe-itate.