Între data de 17.02 şi 03.03 2010 ne puteţi găsi lucrările pe simezele galeriei Pygmalion, grupate în expoziţia “Proiecte de ieri si de azi – o expoziţie de proiecte contemporane”.
Proiectul nostru expoziţional se caracterizează prin noutate şi prospeţimea ideilor, prezentarea de acţiuni ce pun accent pe implicarea artistului contemporan în mediul social, prin ingeniozitatea temelor [...]

Fotografie, grafica si instalatii, din 14 pana pe 18 decembrie la Front/The Ark Bucuresti (Calea Rahovei 196A).
Cu: Ioana & Ruxandra Muszinkiewicz, Sorin Moisescu, Diana Ionescu, MaiBineNU, Rok. Coordonator: Andra Iachim
Deschidere: Luni, 14 decembrie, 19:00; muzica: Vlad & Andrei C.
+ Party! Vineri, 18 decembrie, 22:00

“Proiectul 20. rEVOLUȚIE? reconstituie principalele şabloane vizuale ale Revoluţiei române din 1989. Sloganuri precum „Libertate”, „Jos Comunismul”, „Victorie”, Deşteaptă-te române”, „Jos Dictatorul” , “Armata e cu noi”, “România liberă”, trebuie să facă parte din memoria noastră vie! Amintirile ‘89 dispar treptat precum fotografiile voalate. Memoria zidurilor Revoluţiei române este aproape inexistentă, este oarbă.” Mihai Zgondoiu | artist vizual

One by 1 este prima expozitie a lui Szabolcs KissPál in Bucuresti si prezinta principalele teme si preocupari ale artistului pe parcursul a zece ani. Chiar daca putem identifica o diferenta intre lirismul primelor lucrari si o atitudine mai critica in cele din ultimii ani este foarte dificil sa periodizam problematicile explorate de artist, ele intersectindu-se sau suprapunindu-se in fiecare dintre aceste etape: medierea realitatii din perspectiva tehnologica, dualitatea vizibil-invizibil, pozitiv-negativ, cele doua aparente ale aceluiasi lucru, chestionarea relatiilor dintre putere si reprezentare sau atitudinea individului in fata istoriei, societatii si politicului.

O cronologie a imaginilor esenţial de banale, ce leagă între ele sclipiri sincere de intimitate, dar şi amintirile comune unei generaţii ajunse acum la vârsta de treizeci de ani. Imaginile pot arăta primele concluzii, unele destul de categorice, altele aproape duioase, ale cadranului ceasului privit tot mai des pentru timpul rămas. Pentru ca amintirile comune ale generaţiei sale să poată fi individual recuperate ori descoperite, Zoltán Béla realizează câteva capsule autentice încărcate cu magia timpului. În ele sunt conservate: racheta-ascuţitoare, acuarelele “Pitic”, jocul de cărţi “Păcălici” ori “Animale din continente”, cureaua uniformei de pionier, etc. Acestea funcţionează ca un trăgaci pentru saltul în universul imaginilor pictate.

“Ovidiu crede ca sinceritatea apare in urma rabdarii atunci cind nu mai e durere, nici cainare nici suspin. De o luna jumatate lucreaza in galerie si ce veti vedea e finalul acestei cazne. Restul o sa incercam sa vi-l povestim. Veniti cind puteti vineri incepind de la cintatul cocosului pina la inserat.” – Dan Popescu

“M-am gandit foarte mult timp sa fac o prajitura uriasa din care sa se manance, sa miroase foarte bine si care sa fie foarte baroca in interior si foarte plana, cu griuri colorate in exterior. Cand intri intr-un spatiu sti la ce te astepti, si mi-ar placea ca cel care urmeaza sa vina la vernisaj in spatiul respectiv sa-si inchipuie acasa ca se duce intr-un spatiu, dar el defapt sa intre intr-un altul.” – Ioana Ciocan

Foto: Mircea Suciu

“Cred foarte mult in bucuria de a dansa cu fapta artistica, respectiv cu lucrarea. Incepi sa lucrezi si constati ca pe dimensiuna dintre minte, suflet si mana nu toate lucrurile se intampla la fel, Si daca esti incapatanat refuzi parteneriatul cu lucrarea, cu suflul lucrarii, care-ti cere independenta, dreptul la vulnerabilitate, dreptul la a zbura sau a se infrana. Si imi place foarte mult sa constat si la mine, sau si la ceilalti, cum un proiect initial scapa in stanga-n dreapta, face volute si se asterne intr-un final, aproape cum ai vrut tu…” – Dorel Gaina

Cu certitudine, creaţia lui Maxim Dumitraş este din plin populată de forme laconice. Sculpturile sale sunt construite pe principiul “includerii absenţei” spaţiului, al transformării golului într-o “prezenţă” fizică. Datorită acestui demers creativ, formele sale sunt traversate constant de forţe şi tensiuni, chiar şi în ipostazele lor monolitice. După dizolvarea prin abstractizare până la dispariţia corpului fizic al sculpturii, el s-a mutat într-o lume a ideilor. Practicarea unei sculpturi de idee, ori de concept, poate produce forme imateriale, ce “ating eterul”, sugerate ori induse prin câteva gesturi vizibile.